Dragă suflet cu ochii albaștrii, (VI)

Îmi spui cuvinte ce-mi umplu sufletul de speranță, mă convingi că pot să-mi deschid inima către iubire. Cu tine prins de gânduri pot zbura, îmi pot desface aripile. Pari real, o iluzie dulce – te-aș aduce în realul meu, lăsând deschidă fereastra inimii. Las vântul schimbării să pătrundă în cameră, să-mi conducă pașii spre stele,Continuă lectura „Dragă suflet cu ochii albaștrii, (VI)”

Dragă suflet cu ochii albaștrii, (V)

Dragă suflet cu ochii albaștrii, A fost cândva un copil, o fetiță cu dorințele desenate pe asfalt. Eram o copilă fragilă, un suflet timid, închis într-o lume, unde simțea că nu poate fi rănită, nu poate ajunge nimeni la ea. Cuvintele nu-i zburau ușor din glas, comunica doar prin creionate forme lăsate pe coli albeContinuă lectura „Dragă suflet cu ochii albaștrii, (V)”

Dragă suflet cu ochii albaștrii, (IV)

Sunt cuvintele tale, oglinda unei inimi care a muncit mult să revină la ea. Să redevin eu a fost o provocare, un drum parcurs de mână cu timpul. Pașii au fost mici, făcuți pe vârful degetelor, umblând ușor printre spini. Teren minat mi-a fost sufletul, pământ semănat din loc, în loc cu urzici. Să ardContinuă lectura „Dragă suflet cu ochii albaștrii, (IV)”

Dragă suflet cu ochii albaștrii, (III)

În ochii tăi mă văd întreagă, întinsă la malul mării, țărmul fiind acoperit de albastrul născut din valuri. Dansez împreună cu stropii desprinși din izbitele fâșii de mare. Îmi călăuzești pașii, vrând să nu mă pierzi căzând în vraja apei, să-mi vezi sufletul purtat de vânt în larg, dus departe de ale noastre mâini împreunate.Continuă lectura „Dragă suflet cu ochii albaștrii, (III)”

Dragă suflet cu ochii albaștrii, – II

Te-am lăsat să-mi intri în gând, pășind tiptil în mintea mea. Am avut curajul să te primesc aici, să ridic bariera din fața inimii. Așteptai de mult timp în fața porții, sperând că într-o zi se va deschide. Au trecut aproape 6 ani de atunci – simt cumva că te-aș cunoaște de când eram doarContinuă lectura „Dragă suflet cu ochii albaștrii, – II”

Dragă suflet cu ochii albaștrii, – I

Îți scriu…sau aș vrea să îți pot așterne câteva vorbe, dar mi se împiedică mâinile de propriile gânduri. Nu le pot prinde să construiesc măcar un rând, să îți dau o frântură din mine. Te am întipărit în minte, te am închis în cuvinte, de când ai găsit curajul să mă cauți. Ce aș puteaContinuă lectura „Dragă suflet cu ochii albaștrii, – I”

Doar eu cu mine – VI

Te privesc pentru prima dată, te proiectez cu al tău chip senin, pictat în culorile toamnei. Abia te-am primit în gândul meu, acum am avut curajul să te las să-mi cutreieri printre clipiri constante de ochi, întreruperi incerte de lumină scufundate în umbre frânte. Zâmbești – ochii îți stau mândrii, precum două stele abia răsăriteContinuă lectura „Doar eu cu mine – VI”