Artcezara

Mi-e dor să te desenez cu ochii larg deschiși, mi-aș fi dorit să fii…dar n-ai fost. A fost frumos să te scriu în povești, să-mi fi personaj, un suflet prin care mi-am oglindit visul, dorința de a iubi din nou.Te-am ținut în brațe mult timp, crezând că inima mea îl va găsi pe omul potrivit ei. Nu știu – din nou n-a fost să fie. Acum cu porțile visului închise pornesc spre un alt capitol, dând pagina poveștii ” Voi iubi din nou”.

Mi-am dăruit toate nopțile încercând să îl caut, să merg în calea lui. L-am așteptat cuminte, dar au trecut ani iar el n-a venit. Uneori renunțăm la ale noastre vise, pentru că pur și simplu nu s-au putut împlini, nu le-am găsit lumina care să le înalțe spre cer.Acest vis va rămâne o amintire, o filă purtată în versuri și povești mult timp. O pagină ce a păstrat scrise emoții, mii de clipe în care am plâns din tot sufletul, sperând că nu voi ajunge să-mi închid visul. Te-am vrut – dar nu ești făcut pentru a fi foc aprins în două inimi.

Draga mea, stea te las în vânt să cobori, să-ți lași lumina în altă inimă. Eu – eu nu te pot aprinde…am încercat, dar flama nu s-a prins de ale tale aripi să poată naște scântei. N-ai fost a mea stea. Timpul a decis să te stingă de pe cerul meu, dăruindu-te altui suflet.Un suflet în care aș vrea să strălucești așa cum n-ai făcut-o niciodată, să îți desfaci aripile zburând spre acea iubire visată de ea, ființa unde vei răsări în fiecare seară.

Ți-aș spune multe gânduri, dar vorbele mi se izbesc de lacrimi. Nu am puterea să-ți spun vreun cuvânt – las ochii împăienjeniți de suspine să vorbească. Ei scriu acum finalul unui vis frumos, început când încă nu existam și stins doar cu frânturi de litere iscălite tremurând, plângând.

Îmi va fi dor de tine…de toate proiecțiile pe care le-am vizionat împreună, dar știu că în inima ei vei fi visul împlinit, dorința pictată în culori reale. Lângă ea vei deveni realitate, nu o iluzie desenată în nuanțe gri. Te las – închid porțile lăsând tăcerea să șoptească sunete.

Întorc pagina poveștii mele – dincolo de vis mă așteaptă o filă nescrisă din cartea vieții mele, alte rânduri ce-și doresc a fi umplute cu simțiri, cu alte vise. Cerul își culcă soarele purtând cu el întunericul nopții. Mădă ce faci?. Plângi?. Dormi…mâine este o nouă zi care îți va aduce poate alte lacrimi, dar tu vei învăța să iubești din nou plânsul, singurătatea pe care ți-ai făcut-o prietenă acum mult timp.

Ești puternică!. Nu uita!. Inima ta este un loc greu de cucerit…plin de emoție și pictat cu o poveste care nu poate sta deschisă în fața oricărei priviri. Rândurile scrise pe pereții ei sunt momente din a ta existență, întâmplări care te-au transformat în femeia de astăzi. Nu orice bărbat merită să te citească… Nu-i nimic…poate îți este mai bine așa?. Doar tu știi…doar tu îți poți oferi răspunsul la această întrebare.

Poate vei iubi într-o zi…dar nu pe oricine.