Te întâlnesc în același loc,O casă,o curte, un joc – Nu lași urme în a mea lumeTe simt când noaptea vine.Apari și dispari fără vorbe,Pleci luat de timp din vise.În nocturne lumini te pierd,Naivă crezând că te revăd.Te simt, te văd, aș vrea să. aflu,Cine ești? De unde vii? Ce vrei?În simboluri îi arăți calea…

Stau în căldura inimii taleNu vreau să plec-m-aș pierde,M-aș ofili fără a ta iubire,Floare arsă de soare Atinsă de mâinile tale Învăluită în emoție,Mă simt dorită, vieTe simt lângă mine…În bezna nopții,Corpul te cheamă Să mă săruți cu poftă.Mă acoperi cu sărutări Îmi spui șoptit: te doresc Cuvintele îți sunt fluturi,Ce frâng zidul din jurul…

Revii după atâta vreme,Cu sufletul plin de urme Încărcat cu regrete Ceri cu voce tare iertare Speri să poți șterge cu mâna Inima de vorbele rostite la plecare:Ești o femeie de moravuri ușoare Mi-e milă de tine – restul e durereM-ai văzut puternică Cu judecată, fără lacrimă O instanță dură a dat sentința Las-o să…

Te aștept tăcutăLângă mine stau suflete,Oameni care așteaptă Să te vadă cântând emoție O lumină te atinge Te văd, vocea ta naște,Trăiri, scurse în minute -Timp dilatat, e magie Îți cânți povestea, Nu pierzi nici o notă Ochii te caută în beznăSă-ți spună: îți simt emoția Plânsă, cu nodul în gât Te aplaud, uit de…

Lumină, sunete și o muzică atât de vie. Emoții ce-mi zboară prin suflet. Ai rămas aici să te pot asculta, nu mă satur să te aud. În jurul meu alte suflete însetate ca mine, își încălzesc inimile la focul tău. Timpul trece firesc, ca un stol de gânduri descătușate din iarna de ieri. Mă las…

Cuvinte așternute Umblă prin minte,Valuri izbite de stânciTu ești singură de aniAi rămas prins între negațiiTe aștern, nu meriți lacrimiDe ce doare? De ce mă scurg cu ochii plânși?Nu ești primul ce-mi spune: ești fără iubiriInimii i-ai stins flama,Trântind de pereți cenușaSă te iubesc – nu am pututEști un suflet din trecutNu îți caut vină,…

Mi-am predat sufletulSunetelor ce pândesc după colțCu aripile coborâte privesc în golVreau să zbor spre un alt orizont Cerul mi-e plâns, îmbrobodit cu rouăDe când tu nu mai răsari dintre nori,Să-mi devii soare în furtunăUscându-mi chipul pictat cu lacrimi. Ce am fost? – nu știu a spunePoate doi străini ce și-au jucat cărțileSau doi copii…

Te-ai apropiat de mine Vorbeai, gesticulai repede Nu te puteam înțelege Încercam să fug – dar unde? M-am împiedicat de tineUn munte de om – corpul cum să lupte?Îți plimbai mâinile murdarePe trupu-mi închis în teroareO lume care se vrea dreaptă,Cu balanța în mâini, la ochi legatăAdevărul nu se vede în lacrimi,Nimeni nu plătește, vinovații…

Zâmbesc mereu când cineva mă întreabă: dar tu ce mai faci? Ți-ai găsit pe cineva? Zâmbetul e unicul răspuns pe care îl dau sau spun simplu: sunt bine. Evit să intru în detalii, să dau prea multe explicații. Simplu nu e, nu a fost niciodată.  Dacă voi iubi din nou? – poate, nu știu. Am…

Ceasul și-a reluat ticăitul,Secundele trec domol.Eu – m-am întors la mine,Fără frici, lacrimi, durere,Sunt bine – Mi-o spun răspicat fără să ezit:Cartea cu povestea lumii fără timp, A acelui suflet fără nume, rămân închiseUndeva în trecut, alături de toate amintirile.Îmi strecor palmele prin păr, Să-mi simt tâmplele vibrând emoții. Pielea mi-e caldă, porii-mi sunt plini…