• Tot ce aud sunt gânduri, voci ce-și strigă visul. În rest, ochii îmi sunt scufundați în albastrul stins al cerului, căutând semne printre norii înșirați. Privesc ca printr-o oglindă pala lumină, ce-și scutură raza pe pânza apusului. Nostalgică aș vrea să-mi scrii, melancolică mi-aș dori să îmi spui că n-ai plecat, să aud că ai…

    Read more →

  • Scrie-mi…

    Scrie-mi un cuvânt, un dor pătruns din alte lumi,Dor adânc, fior cules ușor, dintr-un suflet.Să te aștern, ca și cum am fi aici, goiPrecum două frunze căzute din cerul parțial pictat.Așterne-mă visând cu ochii deschiși,Imaginându-ți că îți stau în brațe, cuprinsă de un foc mocnit,Că mă iubești așa cum n-ai făcut-o de aniCu trupul arzând…

    Read more →

  • Te culeg din amintiri, cuprinzând în clipe frânturi,Părți infime de dor aprins în flame mici.Te-am părăsit în albul fulgilor de nea, lăsându-ți florile să înghețeSurâsul zglobiu ți l-am uitat în frigul iernii trecute. Îmi aduc aminte de soarele împreunat cu seri răcoroase,Copacii erau doar ai tăi, încărcați cu flori nestemate.Te vizitau în dimineți păsările cerului,Cântând…

    Read more →

  • Timpul mă poartă prin clipe, urme de pași făcuți atunci când nici secundele nu zburau așa de sus. Te-am lăsat să-mi intri în suflet, cu toate că nu știu câte ore sau zile vei sta aici, uitându-te la peretele plin de povești. Abia te cunosc, abia simt briza unui nou început lângă un el aparent…

    Read more →

  • Mă privesc prin oglinda timpului – sunt de ceva timp departe de copilul altfel, fetița prinsă de mâna propriului suflet. Sunt eu, în corpul unei femei – o femeie care a transformat tăcerea în sunet, lăsând să zboare din ea acele umbre ale tăcerii profunde. Mi-am uitat dorul de acel copil, undeva, între poarta dintre…

    Read more →