-
Te-am lăsat în urmă, închis între poarta trecutului și pasul următor spre Nicăieri. M-am întors în vagon, împinsă de dorința vie de a scrie un nou capitol din povestea mea. Îmi culeg gândurile de pe jos, vrând să le aștern pe pagina albă a agendei. Mă așez în scaun scufudându-mi corpul în mirosul de primăvară…
-
Vreau să îmi umplu pieptul cu aer curat, îmi fac loc printre mulțimea de oameni. Ajung pe coridor și găsesc un geam deschis, care îmi arată peisajul colorat al unui lan de grâu albit de roua dimineții. Mi-a rămas gândul departe, încurcat printre norii abia răsăriți din lumina soarelui. Închid ochii, respir și expir…prin mine…
-
Așa ai făcut și tu, când mi-am deschis inima în fața ta… Exact ca acel domn eram și eu – plină de fiori și dornică să îți spun ce simt. Te-am cunoscut într-o zi de iarnă, când nu aveam starea să ies din casă, dar la insistențele prietenei mele, am făcut-o. Erai grăbit, ocupat să…
-
Am lăsat foaia împăturită, în agenda agațată de geam. Poate, într-o zi o vei găsi, tot în acest tren, prinsă de același geam. Sau…poate va fi citită de alți călători, dornici să plece spre ale zări. S-a luminat de seară când scriu aceste rânduri. Nu știu unde am ajuns, prin ce gări trecem, orbecăind după…
-
Oare unde mă aflu? – În fața ochilor mei este doar un câmp, împietrit sub mormane de flori înghețate. Bate vântul, scutură ușor vârful tulpinelor. Un clinchet stins se aude din depărtări, părând că a venit din cer sumbrul ecou al uitării. Mă cuibăresc în scaun, încerc să-mi încălzesc cu palmele corpul cuprins de frig.…
-
Ce rost ar fi avut să te rețin, când timpul pentru tine era scurs de mult? – Tăcerea își lasă amprenta pe sunetele din jurul meu, sunt toate date pe mut. Îmi aud doar gândurile cum zbiară cu vocea înecată în vânt. Le aud, le strâng în brațe să le ofer ceva ce tu nu…
-
Oare va fi într-o zi? – Departe de mine gândul că mai poți exista, după atâtea căderi în gol. N-am renunțat…doar am obosit puțin, sperând că vei fi. M-a frânt așteptarea unui suflet care să fie aici, cu totul, eliminând „nu am timp” sau ” vreau doar ceva pasager”. Nu caut iluzii înșirate pe foi,…
-
…Aș fi vrut – sunt doar cuvinte, nimic plapabil. Îmi pierd pașii pe asfaltul acoperit de nea. Vreau să te las înghețat în frigul iernii, să nu îmi aduc aminte de tine prea curând. Răcoarea din aer îmi scoate forțat din suflet amintirea ta. Mă scald în liniștea ninsorii, înot departe de tot ce a…
-
Jurnalul unui copil altfel – partea a doua Vineri, 02.01.2009 Este noapte – sunt singură, ascunsă în miile de gânduri. Pierdută sub semne de întrebare, cuprinsă de frică. Îl caut răscolind prin mine, dar…nu-l găsesc. Oare l-am pierdut? Era liniștea mea, știa cum să calmeze furtuna din ochii copilului Mădă. El oprește norii din a…
-
Nu ți-am cerut prea mult…sau poate ți-a fost greu să-mi oferi din timpul tău măcar o fărâmă? În palma ta îmi doream să-mi plantez o parte din visul meu, un pas către a iubi din nou. S-a frânt…s-a stins, ucisă de lipsa de clipe, secată de nisip curgător. Mă întorc la ninsoarea de afară, privind…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 