-
Îți scriu…sau aș vrea să îți pot așterne câteva vorbe, dar mi se împiedică mâinile de propriile gânduri. Nu le pot prinde să construiesc măcar un rând, să îți dau o frântură din mine. Te am întipărit în minte, te am închis în cuvinte, de când ai găsit curajul să mă cauți. Ce aș putea…
-
Am crezut că îmi vei fi mâna de care doar moartea mă va despărți. Cuvintele „voi pleca” mi-au fost trezirea din al nostru vis frumos, m-am întors dintre nori privind realitatea. Am luat-o în brațe, lăsând fiorul rece din ea să-mi pătrundă în inimă. Iarna s-a întors cu a ei țurțuri reci, cu ploaia ei…
-
… Inima mea este la tine, plutește printre ale tale vene, lăsând în urmă norii pufoși. De ce ți-am dăruit-o? – Ce întrebare stupidă îmi poate naște mintea! Este a ta pentru că…cumva ai cucerit-o, ai avut de la început vraja potrivită, rostită în momentul oportun. Mi-ai intrat în suflet ca un hoț profesionist, fără…
-
Rămâi să reînvii un suflet din amarul tristeții, să alungi din mine ploaia. Nu pleca…nu vreau să rămân doar eu și albul zidului. Infinitul albului îmi conduce sufletul înapoi spre tenebrele singurătății. Prinde-mi mâna și pășește dincolo de zid, lasă-mă să te păstrez lângă mine pentru eternitate. Aș vrea să pătrunzi dincolo de Mădălina cea…
-
Te descopăr pas, cu pas, intrând în inima ta. Dincolo de poartă mi se dezvăluie o altă lume, desenată în culorile cerului. În gândul meu ești încă al meu, în ai tăi ochi porți infinitul, nemărginirea văzduhului. Zâmbetul tău – îl țin minte, îmi este clar în fața ochilor. În el porți lumina soarelui în…
-
Îmi plimb gândurile departe, lăsând în urmă presărate secunde, dintr-un uitat timp. Zboară orele în cerc, precum păsările care anunță ploi, doar că zborul orelor prevestește plecarea ta din visul meu. Aș vrea să îți pot spune că revenirea ta nu a aprins o flamă în mine, dar…nu pot. Din suflet îmi curg greu cuvintele,…
-
„Te-am văzut pe tine cât ești de frumoasă!” – Mi-ai îmbătat inima cu mireasma acestor vorbe atât de dulci. Din ele au izvorât fiori pe care mi i-ai scris astăzi, așternuți în gânduri. Ți-ai descoperit inima, mi-ai lăsat-o să ți-o citesc pagină, cu pagină. În ea am lecturat povestea ochilor albaștrii, a mării din privirea…
-
N-a fost să-mi fi iubire. N-ai putut să te transformi din scânteie în foc, care să ardă veșnic între noi. Când te-ai întors am crezut că vei rămâne, că venit îmi vei deveni inima din a mea ființă. Mi-am scufundat gândurile în tine, visând cu ochii larg deschiși la un nou început lângă tine. Acum…
-
În noi palpită secundele, ne trec prin vene străbătându-ne întreg corpul. Am rămas în suflul luminii, atingând cu ochii firele ce compun raza. Caut în spațiul camerei un loc, unde să-ți scriu povestea, să las file despre tine pe pereții sufletului. Simt că ai vrea să-mi părăsești ființa, să lași lumina să ne devină întuneric.…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 