-
Îți era omul simțit, cunoscut din alte imagini, chipuri peridante în tăcere prin inima ta. Sunt părți din ființa ascunsă departe de ochii lumii – tu, norul făcut din raze de soare, simțire ce-ți pătrunde adânc în pori. Te-am alungat din gândurile minții, lăsându-te stăpân în lumea uitării. Inima ți-a fost deschisă în palme, așteptându-te…
-
Vorbele…pot părea simple sunete așternute pe o coală de hârtie, dar prind aripi de ucigătoare atunci când le rostești cu emoție, durere, urme de rană deschisă. Îl omori încet, dar sigur când îi descrii ce ți-a făcut, crezând că lovind devine bărbat. Aruncând în tine cu vorbe nu se transformă în erou, acel personaj cu…
-
Te găsesc doar în vise preschimbat în suflet pereche. Noaptea mi te-a adus în lumea ochilor închiși – mă priveai lipit de chipul meu cu fruntea ta înaltă, spunându-mi: „Sunt ocupat cu munca. Ești posesivă?”. Ți-am răspuns ridicându-mi ochii…în privirea mea îți puteai citi ușor sufletul, precum o carte deschisă. Nu, nu sunt posesivă…ți-aș fi…
-
Nu te-am uitat – nu am putut. Îmi cotrobăi prin vene, răscolindu-mi sângele cu tot cu carne. Printre fibră ființei mele îmi cauți inima, o vrei – vrei să ți-o dăruiesc întreagă. Este a ta…în ale tale palme calde pulsează emoții. Ai grijă de ea, te rog. Este atât de fragilă, sensibilă, bate doar pentru…
-
Mă uit la mine, copila de atunci – sufletul care are în poză ochii închiși în bălți adânci, găuri din care își dorea să iasă. Priveam în gol zâmbind spre lumina aparatului foto. Încercam să nu arăt ce simt, să îngrop pentru câteva secunde dorul din inimă. O parte urla într-o oglindă interioară, pe când…
-
Bați în pași de tango, îți rupi venele pentru visul din tine. Poza cu el…visul dorit de mii de ani stă agățată pe perete – când plouă în tine imaginea se conturează, devenind tot mai vie. Plângi privind ochii visului tău. Ce ochi precum marea de adânci are!. Culoarea lor răscolește orice val, despărțind picături…
-
Astăzi renunț pentru câteva clipe la a mea introspecție. Vreau să deschid împreună cu voi cutia cu povestea copilei, care visa să devină un om normal. Ea este Mădălina…de fapt e Cezara, bulgarele de humă ce-și dorea să nu fie un suflet închis. Mereu a vrut să zboare, să nu fie doar o larvă, ci…
-
Era visul tău, dragul meu suflet. Înainte să te stingi îți doreai să mă vezi fericită alături de el, acel suflet destinat inimii. Mi-aș fi dorit să îl fi văzut, dar încă nu îl cunosc. Și chiar dacă era aici lângă mine, tu acum ești în cer. L-ai fi văzut de undeva de pe un…
-
Unde îți pierzi inima?. Pe unde mă uiți?. Mă uiți printre gânduri, scuturând peste sufletul meu frânturi din ale noastre amintiri. Îți sunt o filă dintr-o carte prăfuită, ascunsă de ochii lumii. Pe ale ei rânduri ți-ai scris iubirea, emoția, transformând totul în fluturi efemeri. Nu mai zboară…sunt căzuți la sol, având în aripi praf…
-
Sunt aici…dansăm căutând tiptil urme de pași, acele atingeri pierdute acum pe piele străină. Te caut în fiecare pas făcut în al nostru vlas haotic și cântat de un ecou. Mă învârt crezând că în brațele mele ești tu, că îmi cuprinzi cu ale tale mâini inima. Hainele tale aveau miros de lavandă, parfum pe…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 