-
Pășesc cu privirea în abisul întunecat al zării, îmi plimb lumina lacrimilor printre sunete de pescăruși. Ești acolo – n-ai plecat, cutreieri fantomatic valurile mării.Cu fiecare val ce-mi atinge vârful degetelor simt cum erai…apa îmi aduce aminte de tine, de atingerile mâinii cu care îmi mângâiai sufletul. Cu părul meu îți înveleai degetele, trecând agale…
-
Creat din fluturi – părți din clipele scurse în brațele iubirii. Mi-aș fi dorit să fi venit când puteam dărui, nu acum… în fața unor ziduri construite din momentele pe care scrie ” am iubit fără să cuget”. Iubeam fărâme din omul de lângă mine, departe îmi era gândul că voi plânge dărâmată de vorbele…
-
j Am renăscut precum o pasăre cu aripile frânte ridicată de la sol de vântul schimbării. M-am reconstruit din frunzele toamnei – din culorile arămii ale cerului. Anotimpul plumburiu mi-a înviat emoțiile pierdute în focul iubirii, arse mocnit între două inimi. Inima n-a murit atunci când tu nepăsător ai fugit. Acum zbor la sol –…
-
Închid poarta unei povești trăită cu toată inima. Zâmbesc știind că după furtună răsare mereu soarele. N-aveam ce să-ți cer – nu puteam să te schimb, născând în tine suferință. Te-aș fi rănit de îți spuneam că pentru a iubi trebuie să te iubești. Mi-a fost greu să înfing în al tău suflet acest cuțit…
-
Astăzi ai revenit cu umbra ta, să-mi aduci aminte cât de singură sunt, să-mi spui că aștern emoții născute din iubire – dar inima mea oferă un zâmbet ce-i ascunde lacrimile. Plâng…da, curg absente picături de profundă durere, o parte din mine se scurge privind pierdută cerul. Luna – ascunsă după nori ne privește, se…
-
Nu îți cunosc chipul – te știu doar din desenele nopții. Te-a conturat crezând că te voi recunoaște din miile de suflete pe care le întâlnesc zilnic. Nu, nici unul nu seamănă cu tine…nu te găsesc în ei.Ei sunt doar niște umbre trimise pe pământ să își caute lumina…tu ești mai mult decât o fărâmă…
-
Te-ar păstra în inima ei de-ar știi că nu-i vei fi iluzie, un fir de clipă risipită în vânt. Timpul trece, iar tu nu vii – imaginea ta expusă pe perete își pierde din culoare, curgând din ea picuri de nuanțe – ochii tăi se scutură de frunzele arămii ale toamnei, iar părul se închide…
-
Zorii zilei m-au găsit cu părul răvășit, iar pe mine cu ochii mici, abia treziți din furtună. În palme mă joc cu o lacrimă care încă nu s-a uscat – o plimb printre degete oglindindu-mi în ea inima cu paginile arse. Scrum e totul…cenușă găsești pe perna, unde a fost câmpul de luptă – acolo…
-
Astăzi în mine plouă…curg încet, încet stropi din norii de furtună. Cerul plânge purtând cu el dorul din al meu suflet. Mi-aș fi dorit să fi aici, îmbrățișându-mi sufletul înfrigurat. Privesc natura cum își scutură copacii, purtând frunze pe asfaltul ud. Te caut…te sper – încerc să nu renunț…Sunt zile în care obosesc fizic, iar…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 