Povestea unei flori cu un fluture

Te privesc prin geamul unui suflet stingher…prin ochii unei inimi mult prea temătoare să-ți deschidă poarta spre lumea ei. Ai venit în holul inimii mele cand nu știam ce culoare are Soarele și cum poţi simți vântul prin toți porii. Încă ești acolo, deși mult prea departe acum de inima mea, distant de acel nesfârșit moment de visare, de acel timp petrecut într-un vis frumos pictat de ambele inimi. Tu…drumețul cu inima plină de-un parfum de flori înmiresmate…fluturele zburător, dar nu pe la toate florile, ci doar la cele ce își doreau unirea sufletelor și-o familie. Eu…o floare închisă ce a primit doar bondari și trântori în ale ei petale și s-a ales cu roua unor nopți de vară înnourată.

Ți-ai dorit să alungi de lângă acea floare furtuna și norii negrii, dar și pe acei bondari răi și trântori obraznici ce își doreau doar o noapte de vară senină în compania acelei flori, iar când ziua își făcea apariția să fugă, lăsând-o goală de sentimente și udată de-o ploaie cu grindină. Voiai să-i aduci Soarele și cerul senin în viața ei…te așteptai ca ea să-ți deschidă ușa și să-ți ofere macar o fărâmă din ce poate dărui a ei inimă, măcar o șansă să-i arăți că nu ești un bondar sau un trântor ce-i vrea răul, dar tot afară te-a lăsat, dragul meu fluturaș,tot prin ploi umblii crezând că măcar un ceai îți va da văzându-te în frig.

Te vede să știi…vă priviți pe furiș,tu când zbori spre ea, ea nu te vede…iar ea cand te privește cum zbori agale tu nu o vezi. Ai renunțat până la urmă știind sigur că nu îți v-a duce dorul și că sigur un alt fluture v-a veni în a florii cale, uitând etern de acel fluturas din holul inimii ei. N-a venit să știi este la fel de singură,ochii ei sunt pe geam așteptând iubirea, așteptând un fluture ca tine să lase alte flori și să aibă răbdare cu ea, dar…nu crede ca inima lui v-a mai veni vreodată la poarta inimii ei să-i ceara iubirea.

A renunţat și spera ca acel fluture să își găsească floarea preferată într-o zi și să o uite pe ea poate într-un colț de suflet. Ți-a scris o floare ce poate a lăsat frica să-i închidă petalele și trecutul să-i zdrobească visul de a iubi candva un fluture nu doar pentru o vară ci o viață întreagă. Îți trimit povestea unei flori cu un fluture petrecute poate între două suflete. Sper doar să întelegi cele scrise și să privești fluturaș, dincolo de ale florii vorbe și să descoperi poate mesajul vorbelor mele.

11.07.2017

Dragă inimă

Dragă inimă,

M-am hotărât să îţi scriu chiar dacă între noi sunt doar ploi… Te văd mereu cum plângi. Ştiu,te-ai obişnuit ca de fiecare dată când îţi deschizi porţile să curgă din tine doar lacrimi reci şi gânduri sumbre. Ți-e frică acum să mai oferi iubire unui alt suflet. Eşti sătulă ca şi mine de ploi,lacrimi şi mii de momente în care eşti frântă şi nu mai speri ca bucăţile rupte de norii furioşi se vor mai uni vreodată. Eram mereu acolo când din tine curgeau tunete vii dintr-o durere adâncă, ştiam atunci că acel fluture ce te-a rănit nu merita iubirea ta, dragă inimă.

Te-au rănit mulţi trecători, mulţi din ei sunt acum fluturi zburători peste cerul ce încă nu i-a gonit. I-ai iubit…chiar şi pe cei de care distanţa te despărţea şi nu ştiai dacă destinul îţi v-a permite să-i cunoşti. Te simţeam mereu singură…ştiam că dacă şi acel ultim fluture te v-a frânge vei cădea, precum o stea de pe cer… Te-ai lovit …şi acum sângerezi…ţi-e teamă să îi cauţi pe acei ochi veşnic cunoscuţi şi etern iubiţi, acea privire pe care o păstrezi şi acum în cutia cu amintiri şi o vezi mereu în faţa ta ca o umbră vie,caldă şi mereu veselă.

Îţi este teamă să dai din întâmplare cu privirea de ei…ştii că poate au aflat de furtuna din tine şi nu ai vrea sa creadă că le ceri din nou ajutorul pentru a nu ştiu câta oară să poţi trece şi această mare. Ai fi vrut ca astfel de momente să te găsească alături de cineva lângă care să poţi plânge fără să îţi fie ruşine sau teamă că poţi fi judecată, dar tot singură te-a găsit ca de fiecare dată şi această furtună. Ai trecut singură printr-o ploaie cu tunete şi fulgere…printr-o furtună mult prea lungă şi mult prea plină de sânge…din păcate al tău, draga mea inimă.

Ţi-ai lăsat în bălţi sângele ce a curs când alergai să te adăposteşti de potop…îţi doreai să ai o umbrelă…sau măcar un braţ ce te-ar fi putut scoate mai repede din faţa ploii…dar…ai fugit desculţă prin ploaie…şi încă mai fugi încercând să înţelegi de ce mereu tu?…de ce mereu singură prin ploi şi în mijlocul unor tunete vii…?…

Cauţi un umăr pe care să îţi poţi rezema capul fără să îţi fie teamă că în secunda doi nu va mai fii acolo şi va pleca fără să îţi spună de ce…cauţi un suflet…un om…nu un fugar, nu un trecător, nu un actor grăbit…dar …ştiu…astfel de suflete ţi-au călcat pragul…te-ai obişnuit mereu rănită…mereu singură în pat plângând cu un urs de pluş în braţe…urs care doar îl uzi…şi atât.

Mereu ai visat cu ochii deschişi că poate într-o zi acel urs va fii un om care să te iubească şi care să te respecte, care să vadă în tine un suflet sensibil, nu o cârpă curată ce poate fi folosită şi aruncată la primul coş de gunoi. Pentru acei fluturi, dragă inimă, ai fost …un obiect de unică folosinţă…te-au folosit cu tot ce aveai mai bun în tine şi te-au lăsat aşa cum laşi un obiect când nu îl mai foloseşti…când l-ai folosit şi nu îţi mai este necesar.

Dragă inimă…nu te-au meritat… Ştiu că venind seara îţi aduci aminte de toate acele răni şi plângi până adormi cu urmele acelor lacrimi pe chipul tău,pe care le usucă noaptea cu lumina Lunii. Mă opresc aici, draga mea inimă…te las rezemată de geam să priveşti ploaia…

02.03.2016

Balada unui vis frumos

Te privesc tăcută în liniștea surdă dintre noi. Îți privesc ochii iar din tăcerea lor simt cum zboară cuvinte. Vorbe pictate în culori vii îmi trimiți prin fiecare clipire a genelor tale. Ești atât de aproape de a mea inimă atunci când întunericul își lasă perdeaua grea de stele. Ești lângă mine chiar de timpul mă găsește cu inima în altă lume. Trecător prin ale mele gânduri zbori spre stele să le spui unde îmi umblă inima. Ce cauți aici străin cu ochii unui semizeu adus parcă din altă lume?. Ce dorești de la a mea inimă?. De ce bați de nopți întregi la ale ei porți?.

Te întreb,dragă trecător pentru că bați la poarta unei inimi trecute prin furtuni lungi,prin nopți pline de ploi. Nu bate la a ei poartă de vrei doar un crâmpei din a ei noapte,doar o secundă din a ei dragoste. Nu îți v-a deschide de îi vei cere doar o seară în ale ei brațe,în a ei lume iar la prima rază de lumină din a doua zi vei pleca ca și când nu o cunoști. Bate la a ei poartă doar dacă îți dorești să faci parte din a ei lume.

Vino în inima ei doar dacă sufletul tău privește adânc în inima ei și vede un foc mocnit ce nu ucide ci naște iubire. Pășește peste pragul porții inimii ei doar dacă nu vei ucide nimic din ceea ce vei găsi,că nu vei dărâma ce timpul a clădit. Și aș vrea să îmi promiți că atunci când ploaia va veni nu vei fugi…mă vei lua de mâna și cu o umbrelă vom trece amândoi prin toate bălțile și printre stropii de ploaie ce vor curge din cer.

Știu…ești doar un vis frumos…adus în calea mea de un înger din cer de pe un nor într-o noapte de iarnă. Ai să mă întrebi acum de ce ți-am scris când tu ești doar un vis?. Nu știu,dragul meu vis frumos… Sufletul meu a vrut să te transforme dintr-un vis frumos în ceva real,într-un vis cu chip de om. În ceva ce ar putea deveni poate într-o bună zi o ființă vie ce l-ar putea iubi într-o lume reală nu doar în imaginația sa.

Mi-e teamă să las aceste slove să zboare către tine,trecător venit din altă lume. Ești doar un vis coborât nu știu din ce motiv,în chip de om pe acest pământ. Ai venit din visul meu să îmi arăți cum poate o inimă iubi un vis cu chip de om. Știu că poate mă vei privi ca pe o frunză adusă de vânt în calea ta,trecută prin fața ta doar pentru o secundă iar tu grăbit o vei lăsa să zboare purtată de același vânt. Îmi las inima să zboare spre vise,spre o lumea din mine…

Într-o cameră cu pereții colorați în culori vii,cu ferestrele deschise spre cerul înstelat. Respiri mireasma florilor abia înflorite,abia răsărite din pământ. Te-am chemat aici,trecător prin al meu suflet să îți spun că te admir,că sufletul tău vibrează ca al meu. Îți mulțumesc că ai pășit în această lume,că ai vrut să vii aici,în lumea viselor mele. De vrei să mai rămâi o poți face. Mai poți poposi aici în lumea sufletelor ce nu cuvântă cât dorești. Dar de vrei să pleci am să te rog vei dori să îmi lași în suflet o amintire. Nu aș vrea să te uit…De vrei să fi uitat de al meu suflet,poți pleca fără să lași nimic în urma ta.

Te rog doar închide ușa atunci când pașii tăi vor pleca din acest suflet. Îți mulțumesc pentru că ai pășit în al meu suflet în acea noapte de iarnă. Mi-ai adus stelele cu tot cu lumina și căldura lor. Ai fost un suflet proiectat de cer în al meu gând. Străine drag,îți mulțumesc pentru tot…Drumul făcut cu mine prins de a mea mână m-a făcut să zbor doar o secundă prin al tău suflet.

Te las să zbori…știu că te așteaptă o altă stea de pe alt cer…un alt suflet dintr-o altă ființă să îi oferi inima întreagă poate pentru mai mult de o noapte. Drum bun,stea căzătoare și sper să treci din când în când cu gândul tău și pe la mine,chiar dacă în sufletul tău va fi curând o altă ea.

O altă inimă ce v-a primi în dar iubirea ta,timpul tău și ochii tăi căprui de semizeu. Nu uita te rog de timpul sau măcar secunda când m-ai întâlnit. Nu îți cer să aduni în tine amintiri cândva șterse ci doar să nu uiți de inima ce a sperat ca o vei iubi. Ai făcut-o în felul tău…ai iubit așa cum ai vrut,cât ai vrut și doar când ai vrut…Știu…ești doar un vis.

O nălucă venită din cer…Ai fost un tren…ai venit și ai plecat la fel de repede. Te-ai grăbit să mă lași în gară,pentru că la următoarea stație te aștepta ea. Ființa vie pentru care mi-ai lăsat inima în drum. Nu te condamn…probabil ea oferă mai mult. Poate ea are ce eu nu am…ceva ce te face să rămâi și să nu o lași în ploaie cu inima în mână.

01.07.2019

Sufletul din vis

 Ai venit în lumea mea când pe cer erau doar nori.
 S-a întâmplat să te întâlnesc adus de somn în al meu gând.
 Ai rămas și după ce timpul a deschis poarta și a lăsat
 Lumina să vină pe pământ pentru a-mi aduce în cale o nouă zi.
  
 M-am trezit din acel vis frumos cu un parfum latent de rouă.
 Mă întreb și acum de ești o iluzie sau un Luceafăr cu chip de sfânt?
 Întreb într-una universul de ce ai ajuns în visul meu
 Acum când am căzut cu inima de pământ?
  
 Ai venit să dai speranță unei inimi căzute,
 Să-i spui că poarta ei de tine va fi deschisă convinsă că așa o să se întâmple,
 Te-a crezut în vis…dar când totul s-a trezit,
 Când soarele a răsărit și ea din vis a venit,
  
 A rămas pierdută cu ochii în cer și s-a întrebat mirată
 De ești real ori o iluzie născută
 Din subconștientul plin de ploi mărunte?
 Sau ești o stea din cer venită să i-l arate pe el?
  
 Muritorul așteptat de inimă să vină să aline o lume plină de umbre,
 Un suflet ce-și așteaptă partea ruptă
 Jumătatea lipsă a inimii mele.
 De-ai fi o stea pe un cer senin te-aș lăsa să cazi necontenit
  
 Doar pentru a te putea vedea cum cobori încet în brațele nopții însoțit de o lumină.
 De departe să te privesc cum zbori spre alte culmi,
 Iar când vine dimineața să te văd cum te întorci pe cer lângă lumina zilei.
 O zi întreagă să te privesc aș vrea cum stai fidel și privești drept secundele cum trec.
  
 Visător e sufletul ce-l citești acum.
 Vorbele așternute aici sunt parte dintr-un vis frumos,
 Le-am scris cu gândul că poate timpul nu va fi stins
 Atunci când ochii tăi se vor plimba printre aceste gânduri.
  
 Nu îți cer nimic…nici nu aș putea…
 Tu ești un vis adus de timp,trecut întâia oară prin a mea inimă.
 Eu sunt doar sufletul ce așteaptă pe un peron un tren…
 O inimă ce speră să nu moară așteptând un suflet.
  
 De vei dori să îmi dai din timpul tău doar o secundă,
 Să scurgi din propria-ți viață un fir subțire de ață
 Doar pentru ați lăsa privirea să treacă agale printre slove.
 Izvorâte dintr-un suflet ce așteaptă să-l privești măcar o dată.
  
 De îți cer prea mult,tu iartă-mi îndrăzneala
 Și uită de a mea rugă.
 De vrei poți pleca înapoi în a ta lume
 Eu nu îți voi purta în suflet ură…
  
 Iar din a mea inimă nu am să te alung vreodată
 Nu întoarce a ta privire înapoi atunci când vei pleca.
 Eu sunt doar inima ce a avut,
 Curajul pentru un minut să-ți scrie o poezie,suflet bun.
  
 Îți mulțumesc pentru timpul oferit.
 Te las acum,vis frumos,suflet minunat,
 Să pleci acolo unde timpul te va purta.
 Eu mă voi întoarce,nu îți face griji
 Pe peronul gării unde te-am întâlnit. 

03.02.2019

Pentru un T fără U


Privesc un gol dintr-un timp...
Spațiul ca o bulă de nisip,
Ce zace închisă în neant
Risipită de vânt...
 
Din ea zboară cristale,
Pahare sparte de tine
În clipa în care m-ai văzut plecând
Zburând spre alt suflet plin.
 
Fiecare pas făcut în spatele tău
A fost o filă ruptă din răul,
Pe care fără să clipesc l-am lăsat în urmă...
În urma pașilor ce îngrădesc fiecare urlet dintr-o clipă.
 
Știu... acum zbori în cer,
Spre un alt decor...
Poate gol... sau doar
Lipsit de consistența unor zboruri calde...
 
Te uit încet pe masa unui gând
De mult pătat cu sânge de mine, plângând... după tine
Scump și drag tablou împrumutat
De la soartă pentru a umple un perete.
 
Știi... cuiul ce ținea
Tabloul atârnat a ruginit...
S-a rupt și a căzut peste iubirea din mine...
Privesc un gol dintr-un timp... zace închis.. .risipit...

17.12.2014

Om bun…e pentru tine


Nu îmi cere să îți spun
Cum a intrat dragostea în zbor spre cerul,
Plin de stele senine și-n neantul
Cernut de văzduh în timpul trecut.
 
Iubirea ta a fost pentru mine
Cheia ce a deschis poarta,
Spre lumea de dincolo de ură
Descoperind drumul spre fericirea pură…
 
N-am crezut vreodată că a mea inimă mai poate fi iubită,
Că inima ce a fost închisă în durere
Mai poate zâmbi după o lungă clipă de tăcere.
Timpul mi-a arătat că tu,
 
Ești acel suflet ce-l așteptam de mult
Să vină în inima ce își dorea foarte mult
Iubirea ce mi-o oferi tu, suflete acum.
Îți spun ce vrei să auzi
 
Că iubirea nu e fum adus de zi,
Și nici scrum făcut din focul
Unei foste stele arse de zborul flăcărilor.
Iubirea este dar adus din străbuni.
 
Izvorât din inima ce iubește alte inimi
Sau inima ce o găsești în tine,om bun.
Iubește ca și cum nu ai mai iubit de mult,
Zâmbește ca și cum ai muri acum.
 
Dăruiește ca și cum ai avea prea mult
Și nu uita să ierți,om bun.
Nu lăsa trecutul să-ți umple sufletul
De scrumul unor clipe de mult apuse.
 
Culege din el doar acele simple cuvinte,
Ce crezi că pot face din tine un om altfel.
Un om ce are în el pace,
Sădind în el nu ace ci iubire.
 
Păstrând mereu în amintire
Acele zile frumoase de împlinire.
Atât îți doresc eu ție,
Om bun venit acum în mine.

28.09.2015

Noi


Am fost aici lângă oceanul plin de tine,
Lângă un tu și un noi, lângă cuvinte și suspine,
Rostite de noi în noapte.
Mă plimb tăcută prin toate, prin valul dintr-o mare moartă.
 
Lângă ultima ta fărâmă de iubire te-am găsit,
Mort, lipsit de a ta vlagă de suflet gol…
Un suflet ce privește iubirea, cum privește sunetul marea,
Cum descoperă ochii fiecare stea din sare,
Căzute pe a noastră cărare.
Cum dezvăluie vântul chemarea unor lacrimi pe chipul tău…uitarea…unor zori de timp pierdut,
Unor cântări de ploi căzute în zbor frânt.

Te priveam cum poate nimeni nu a izbutit,
Plină de dor arzător, de foc mistuit.
În ai tăi ochi se oglindea ascultător ritmul,
Unor bătăi de inimă rănită de timpul
Ce ne-a ținut prizonieri în al său infinit.
 
Zidit a fost totul din neant topit…
Cu iubire din granit am clădit,
Clipă cu clipă a noastră stea căzătoare.
Timpul, cerul și sufletul întreg au fost aici…
Martori la ce am clădit.

Te-am iubit cum poate n-am iubit pe nimeni…
Cu ultima suflare din adâncuri te-am oprit
Să nu zbori din mine, să nu omori nimic din tot,
Ce am sădit cu tine în nisip sfințit.
 
Totul a căzut când fiecare parte din acest întreg
S-a coborât din nori pe pământul inundat de ploi,
Într-un vis ce a murit ucis de voi…
Compus din tu și ea, cea pe care acum, iubirea mea, o vrea,
Toată, întreagă fără cea care a fost cândva…iubirea ta.
  
Te-am iubit cum poate a iubit orbul lumina,
Marea visarea, cocorii văzduhul, păsările cerul.
Te-am alungat din noi, rămânând doar eu,
Când te-am privit în brațele unui alt zeu
Ce nu eram eu, ci o altă stea, ce te vrea acum, visarea mea.

Te-am uitat în umbra unui înger stins,
Îngropat în valea unei vechi iubiri
Ce a murit de mâna unui călău de zeu,
Ce a ucis totul cu mâna ta, Adonis.

Adu-ți aminte de acel vis
Ce ți-a umbrit cu mii de iubiri,
Al tău destin de mult învins
Un vis ce te-a iubit în scris…

12.09.2013

Iubirea


Stinge lumina
Privește-mi inima…
În întuneric cum vrea
Iubirea ta.
 
Privește-mi și ochii
Cum se pierd în făclii,
Dintr-un ocean de mii și mii
 De mistere înecate în stihii…
 
Oprește-ti privire o clipă
Și spre sufletul ce odată,
Își lăsa sunetul într-o mare tăcută.
Nu știa ca tu vei fi o prefăcută…
 
Că iubirea ta e surdă
Lacrimă căzută în umbră…
Ploaie de stele prefăcută în lungă
Furtună de minciună…
 
As mai fi stat la brațul tău frumoasă umbră…
Dar tăcută e și lumina din lampa mută și sumbră,
Cu tine, steluță confuză
Aș mai fi stat, dar timpul e în urmă…
 
Stinge lumina…
Doar stinge făclia,
Focul ars de iubirea…
Ce o lasă în urma privirea ta.
 
Stinge lumina…
Privește-mi disperarea
Din ochii ce cândva citeau visarea,
În ai tăi ochi adânci ca marea…
 
Pleacă și lasă în urmă uitarea…
Uită secunda din povestea,
Care a fost cândva a mea și a ta.
Stinge lumina…timpul a murit în palma ta…

18.02.2014

Ieronim și Cezara


Privesc abisul ce înconjoară cerul,
Străfundul ce acoperă trecutul...
Te adun pe tine din murmurul
Unor zile ce s-au ascuns în minutul mut...
 
De mult erau aici doi,
Ce iubeau un lac și un munte
Locuri umblate de noi cu pași mici,
Luminate cu petale din flori uscate...
 
Erau aici Ieronim și Cezara
Un duh rece și un suflet cald,
S-au împletit să deschidă o poartă
O lume ce însemna doi...
 
O lună albă și un nor cu stele reci
Lucite de apa ce păstrează seci 
Cuvinte înghețate în valuri mici...
Părți din mare ce compunea cândva soneta din noi...
 
Printre ruinele unei cetăți
Te caut printre bucăți,
Plină de speranța că voi găsi
Părți din tine, cândva viu...
 
Găsesc doar chemarea unor brațe calde purtate în zarea
Ce închide acum povestea mea și a ta...
O poveste scrisă de două mâini în a ta inimă...
Scrum e acum lumea ei...
 
A mării ce a ascuns doi aștrii,
Pictați în albastrul codrilor de tei.
S-au stins chemând înapoi iubirea ei...

19.09.2014

Ghețarul din iarna de ieri


Mi-am auzit gândurile cu sufletul ascuns printre ruine.
L-am închis acolo crezând că o să-l pot uita,
Pe el,pe sufletul cândva iubit o clipă-ntreagă.
L-am auzit strigând,țipând după tot ce a avut,
Dar a pierdut în câteva minute de pură nebunie…
 
În câteva gesturi simple transformate în scrum,
În amintiri pline de un uitat tu…
Pierdut într-un trecut ce și-a încheiat timpul,
Oferit pentru a scurge iubirea,ca un nisip dintr-o clepsidră.
 
Te-aș striga dacă aș știi că inima
Poate aduna tot ce tu cu inconștiență ai risipit.
În vântul ce vuiește ca un ecou,
Că tu ai plecat lăsând în urma ta doar un suflet gol…
 
Te-aș întoarce,dragul meu timp
Dacă aș știi că tu te-ntorci în povestea mea,
Tu,suflet pribeag printr-o lume atât de crudă.
Rece cu sentimente încă scoase din iarna ce trece,
Nepăsătoare peste tine,pui drag…floare înghețată.
 
Țurțur spânzurat de-al meu suflet,
Te rog,adu-napoi primăvara în care l-am întâlnit.
Pe el,pe sufletul acum transformat în picături,
De rouă-nghețată-n soare ca atârnate amintiri…
Presărate-n povestea mea de-o iarnă,
De-un îngheț iubit acum un pas…
 
Dezghețat a fost totul doar lângă tine,
Țurțure drag…doar în patul topit cândva de noi
În calde șoapte transformate-n ploi de vară dulci.
Cuvinte,vorbe presari înghețul meu iubit,
În camera în care se respiră vapori de apă distilată.
 
Iarna mea dragă este încă-n al tău suflet.
Sper doar ca-n acea cameră să pășească,
Doar ale noastre sunete însuflețite…
De iubirea congelată acum o iarnă-n
Patul tău,plin de fulgi calzi din ale noastre suflete.
 
Așterne de voi pleca vreodată
Din vestita-ți cameră
Primăvara cu ploi calde,
Furtuna cu soare și fără fulgere…
Și iubirea fără margină.
 
Nu adu în locu-mi iarna,
Uitarea grea și durerea de-acum un veac.
Te rog,te rog ghețarul meu cald
Lasă-mi inima întreagă și camera goală.
Umple doar clipa cu pierdute nopți-n
Brațele ce nu-ți vor uita iubirea…
Dragul meu,ghețar îmbibat-n ea,
Iubirea ei,a gheții ce te-a iubit acum un ceas.

11.02.2018