-
Sunt aici…nu ți-am mai scris de foarte mult timp. N-am încetat să te vizualizeze cum mă privești cu dragoste, iar când vii în gândul meu îmi imaginez cum îți spun: ” Vorbesc…zâmbesc, ofer informații. Cine ar fi crezut?. Cine și-ar fi închipuit că Mădălina pe care o știați tăcută va vorbi și cu mult curaj…
-
Încerc să te schițez în linii fine…nu știu dacă ești tu printre acele simboluri, dar sigur tu îmi ești inima cu Luna plină. Prin oglinda Soarelui te aștern pe coala imaculată a inimii mele, iar lumina razelor sale mă ajută precum o cortină să-ți spun ce simt. Încet, încet razele îmi spun „ai curaj”, dezvelind…
-
Am încercat să te desenez din imaginile pe care sufletul mi le developează una, câte una în fiecare noapte. Îmi ești atât de viu în fața ochilor, îți știu conturul feței, culoarea părului. Nu știu…nu te pot contura plimbând creionul pe foaia de hârtie, ci doar creându-ți portretul prin cuvinte. N-am talent la a desena…
-
Nu te-am mai scris…iartă-mă am plâns prea mult, uitând că tu ești la capătul celălalt al căștii mele. Te-am pierdut în cădere spre umbre, precum lumina își așterne razele rătăcind peste văzduh. Mi-am dizolvat ființa în gânduri grii…și te-am lăsat aruncat undeva într-un colț al sufletului meu. Îmi erai…mi-aș dori să-mi rămâi zâmbetul răsărit după…
-
Ești din nou aici, strecurat tiptil în gândul inimii mele. Ascult tăcută zborul păsărilor pe cerul acoperit de ceață…iar pe tine te văd privindu-mă cu blândețe, sufletul tău îmi șoptește că cerul va fi curând un izvor de iubire. Văzduhul este doar într-o zi cu stelele așezate invers pe harta astrelor din horoscop. Mâine este…
-
Întorc pagina rupând foile din cartea trecutului. Mă așteaptă o pagină albă să-mi aștern povestea, emoțiile altei iubiri. Împreunate două mâini își caută drumul, lăsând în urmă o ușă închisă. Îți spuneam că te aștept, simțeam că vei veni din clipa în care am întors fila trecutului, te intuiam cu fiecare pas făcut spre mine.…
-
Cu aripile întinse spre cer îmi las gândurile să zburde pe cer. Sunt cu inima prinsă în a ta imagine, cutreier fiecare cuvânt, simțire aprinsă în mine atunci când privirea ta s-a întâlnit cu a mea. Îmi pari a fi aevea aici, pari atât de real… Ești focul născut dintr-o scânteie aruncată în inima mea…
-
Toamnă…îl aștept… Să știi că nu am renunțat la a visa că într-o zi voi iubi și voi fi iubită de sufletul potrivit. Îl simt…vine de ceva nopți în al meu vis, dar nu știu cine e…nu-i cunosc numele, nu știu unde e. Înainte să mi-l trimită universul în somn credeam că am o inimă…
-
… Îți mulțumesc mult că ai venit în al meu vis. Te văd în fața mea de parcă ai fi aici, complet, cu inima și corpul lângă mine. Oare cum te-ai putea numi?. Numele tău nu îmi este cunoscut, te știu doar din simple priviri aruncate în fața unei cafenele cu geamuri mari. Mi-ai spus…
-
Toamnă…îl aștept… Să știi că nu am renunțat la a visa că într-o zi voi iubi și voi fi iubită de sufletul potrivit. Îl simt…vine de ceva nopți în al meu vis, dar nu știu cine e…nu-i cunosc numele, nu știu unde e. Înainte să mi-l trimită universul în somn credeam că am o inimă…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 