-
Dragă Mădălina, Sunt eu, Lina care deja a ajuns acolo, lângă visul pe care tu cea din prezent încă lupți să-l împlinești. Suflet frumos, în tine sunt mii de nori, visezi la ceva ce eu am acum. Acel suflet ce-l cauți, acea simțire ce crezi că ai uitat să-o simți este acum în inima mea.…
-
L-am lăsat pe Artsuflet afară, lângă norii ce întunecă cerul, aproape de sunetul vag al nopții. Privesc decorul…pescărușii sunt tot acolo, parte din natura vie. Mi-aș dori să fiu o pasăre să pot zbura acolo unde m-ar conduce gândul, acolo unde simțirea nu a pierit, acolo unde ai fi tu… Știu…te scriu din nou printre…
-
Plouă încet…timpul zboară iar tu rămâi mereu același suflet pe care încă îl aștept. Cântul pescărușilor îmi aduce aminte de vară, de mare…acea mare la țărmul căreia te priveam, dulce patimă. Erai adăpostul inimii mele, îmi ascundeam emoțiile printre ale tale gânduri, iubirea mea era floarea ce-ți înflorea în plină ploaie. Acum ești doar o…
-
Știu…ArtSuflet este departe, vă întrebați poate pe unde umblă?. Nu știu…zboară printre nori, se lasă purtat de gânduri și mă lasă pe mine, umbra lui să scriu în locul lui. Oare ce ar scrie acum Artsuflet?. Ce subiect ar așterne pe hârtie?. Dacă scriu din nou despre mine oare se va supăra?. Hmm… Oricum umblă…
-
… Ochii lui…îi privesc și mă întreb tăcută oare când voi simți din nou iubirea?. Când voi putea spune cu poarta inimii larg deschisă că după furtună simt emoții cu sufletul întreg?. Orice privire îmi pare un zid rece, un hău în care nu descoperi trăiri, ci doar vântul rece care suflă necontenit spre valurile…
-
…Mi-aș fi dorit să fii aici, mi-aș fi dorit să te pot privi în ochi și să nu îmi fie teamă de ceea ce simt. Să nu îmi fie teamă că atunci când îmi vei descoperi sufletul de sub valul de mister și vei vedea că sunt un simplu suflet care simte, plânge și care…
-
Azi nu scriu sunt prea tristă, nu-mi pot așterne gândurile pe foi din cauza voastră, lacrimi prelinse din sufletul ce așteaptă un zbor. Azi nu pot să îți dau ție, poezie partea ta de lume. O lume plină de cuvinte pictate de mâna unui copil naiv, ce își lasă gândurile să umble vesele printre stele.…
-
Ești prezent sau…printre stele te-ai pierdut ființă?Ești aici sau plecat departe, acolo unde se izbește valul marea albastră?Ai plecat în ploaia frântă de tunete,Uitând umbrela agățată pe-n cuier într-o cameră goală.Nu erai bine îmbrăcat atunci când ai decis să-mi lași doar o umbră,Din tot ce a fost cândva iscălit pe-o coală acum ruptă…Am rămas singură…
-
Este o poezie scrisa împreună cu Stefan, un suflet care mă urmărește pe Instagram. Scrie foarte frumos și merită să fie citit. Îl găsiți pe Instagram sub numele de Stefan_poezii.
-
Mă întorc la tine, suflet ce ai pășit cândva în pragul inimii mele. Te-am chemat pentru o secundă, doar o clipă aș vrea să rămâi, aici lângă mine. Voi încerca să rezum într-un singur șir de vorbe tot ce am să îți spun. Nu…nu te-am chemat pentru a rosti „te iubesc” sau „te-am iubit”, înșiruind…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 