Sunetul marii ce abia îl auzi,
Te cheamă să deschizi uși.
Nu, nu deschide poarta,
După ea se ascunde soarta...
Te privește în tăcere
Cu speranța că ai să ii dai înapoi povestea,
Luată de vânt în mijlocul furtunii.
Privește-o este aici să îți arate drumul,calea
Către norii ce au adus cu ei furtună,
Timpul ce s-a scurs din clipa stinsă.
Marea ce ți-a adus zile,
Să stai cu ea să-i citești cuvintele.
Presărate în ea să fie citite,
Pentru a fi descoperite de tine, suflete filă cu filă.
Cu fie ce filă desprinsă din nopți și zile,
Pierdute în lacrimi și suspine.
Descoperi ușor o carte cu pagini arse,
De vântul ce a măturat sorocul inimii șterse
De focul ce s-a stins în visele mele.
Acolo e trecutul...
Poarta ce am închis-o după ultimul,
Suflet viteaz ce a frânt minutul
Și a cuprins cu tunetul timpul...
L-a oprit să nu pot deschide sufletul,
Să nu pot închide ușa în urma sa,
Încuind totul în file de povesti nescrise,nestinse.
Din el a rămas doar scrumul sec și dulce,
Ce stă umed într-o mână cel ține în sânge
Deasupra sufletului ce a pălit în lupte,de copii înfrânte...
Am reușit să închid ușa,
Măturând cenușa presărată de soarta…
Unui suflet viu dar căzut,precum un fluture în zbor,
Transformat în frunzele dintr-o toamnă cu tine printre nori.
Petala din floarea ascunsă la căpătâiul tău,
Fluture mort de viu, duh înălțat cerul plin de stele,
De un gol infinit, sufocat de hăul unui destin neîmplinit,
Ce a prăpădit cu totul iubirea unui suflet viu.
Plec...te las în mâna Celui,
Ce te-a creat din pământ sfânt
Și ți-a dat viața unui suflet plăpând.
EL te da acum...
Îți lasă trupul să alunece în locul,
Ce păstrează mirosul acelei iubiri,acelui loc
Unde s-a stins făclia,
Pe aripi de înger stins de vorbele aruncate în sunetele unei mări reci...
16.02.2014
Artcezara 