Ce aș fi putut să îți cer când totul este scrum acum?
Ce mi-ai fi dat dacă îți ceream ceva din tine?
Poate doar o umbră dintr-o dragoste moartă,
Poate doar o clipă dintr-o pagină albă…
De îți ceream golul ce l-ai lăsat în urmă,
De îți lăsam norul din ploaia măruntă…
Ce primeam în schimb zborul sau pe tine închis în umbră?
Poate ceva din furtuna de ieri…de azi…de mâine,
Sau nimic?...nimicul dintr-o clipă de iubire,
Timpul dintr-o clepsidră întoarsă spre a curge,
Spre a scurge tăcere, spre a aduna durere…
Din tot ce a fost…din tine …din clipe.
A murit secunda, a murit minutul,
S-a prăbușit și ora de când totul e doar o fire…
Un fir alb…gol pustiu, dar plin de tine.
El ne-a legat cândva a legat două suflete pline.
Două suflete calde care acum sunt goale,
De sentimente pierdute, avute dar golite.
Sunt plină de un suflet ce moare…
Cu fiecare ploaie, cu fiecare strigăt de jale.
Simt cum te pierd, simt cum te scurgi
Încet din mine, golești timpul umpli lacul,
Din mine cu fine suspine.
Lacrimi calde dintr-o dragoste trecătoare.
Te-am pierdut dar poate locul tău
Se v-a umple de alt zeu,
De o altă stea din cerul meu…
Va fii la fel sau nu?. Va rămâne o clipă sau un minut?
O viață sau un ceas …te las…
Îți dau drumul să zbori pas cu pas,
Să pleci ușor să nu spui nici pâs.
Tăcut să calci în liniște să mă lași…
Să zbor spre o altă stea,
Departe de ea, departe de inima ta,
Ce cândva a fost a mea, ce acum a rămas a…
Cuiva ce poate nu e acum în calea ta …
Dar va fii cândva uitarea mea…
07.10.2013
Artcezara 