N-aș vrea sufletule să crezi în iluzii create de cer,
N-aș vrea să mori încercând să zbori spre alte vise...
Crezând în ele ca un orb ce merge pe-ntuneric prin umbre,
Lumini de vise pictate în drumul spre iubire.
N-aș vrea să stai lipit de nori visând că zbori...
Ești un călător printre lumini, un drumeț nu un hoț de inimi.
Iubirea ta e pură cu un dulce gust de trandafir.
Oferi frânturi din tine primind în schimb doar răni.
Speri că poate cel ce ți-a gustat din suflet
Să nu ucidă cu cruzime tot ce a primit,
Ci să ofere același sentiment în schimb...
O dragoste sinceră și nu cruzime îmbibată-n ură.
Ai oferit mai mult decât ai primit...
Te-au dezamăgit și rănit unul cate unul tacit.
Nu te-ai transformat în călău pentru a oferi ură,
În schimbul rănilor de mult stinse în fum.
Ai fost mereu suflete un înțelept ce oferă
Iertare și înțelepciunea unei inimi ce a iubit cândva...
A unei inimi ce știe focul cum arde o dragoste vie...
Și cum fumul și cenușa zboară lăsând în urmă vise stinse.
Ai știut definiția suferinței
Și cum a muri pentru dragoste devine obișnuință...
Cunoști și forța vântului ce i-a în al lui zbor
Tot ce ai iubit...tot ce acum a pierit.
16.08.2017
Artcezara 