Ai plecat din mine când totul era plin,ai lăsat în urmă doar lacrimi și suspine. Mă întreb acum de e bine că ai plecat, mă întreb de e bine că ne-am uitat. Am păstrat din noi doar umbra unor nume ce s-au lăsat pierdute, am păstrat doar ultimul tău cuvânt, ce a încheiat poate pentru moment o poveste. Este poate mai bine așa…Tu acolo iar eu aici…
Nu ne-am putut uni într-un singur suflet, erau între noi distanța și diferența de vârstă. Am scurs 3 ani din mine să pot visa alături de tine.I-am lăsat să treacă peste noi fără să mă gândesc că nu va fi nimic între noi…că timpul se v-a scurge aievea printre nori iar între noi vor ramane doar ploi…doar ploaia ce a șters cu teama totul.
În urma ei doar zborul a mai rămas întreg,în rest emoția,teama,frica,iubirea…toate au fost șterse…Nimic din ce am avut nu a ramas întreg: emoția e moartă,teama și frica nu mai sunt iar…iubirea e moartă de mult…
Poate doar minutul să fi fost și el aici când ai murit, înger!. Am murit cu sufletul doborât de ger lângă ce a fost și a murit ieri…M-am trezit în balta unei nopți de ieri…era plină de al tău mister, de a ta lumină ce s-a stins ieri. Te-aș fi căutat și azi dar ești doar un zbor ce a pierit în mine.O! dulce mister…
09.09.2012
Artcezara 