Privesc absentă sufletul,fiecare ușă trântită are povestea ei,sunetul ei vag și surd,pata ei de culoare,trăirea ei. Fiecare poveste are finalul ei cald sau rece,trist de cele mai multe dăți. Pășim mereu peste toate aceste povești în speranța că într-o zi mersul pe cioburi va fi curând zborul spre un altfel de om,mai bun,mai responsabil,mai matur,un om ce nu rănește suflete,nu omoară inimi,nu dărâmă visuri și nu clădește ziduri în jurul inimilor pe care le iubește.
Se învârt în jurul meu doar oameni ce nu-și cunosc dorințele,care nu sunt suficient de maturi să iubească,să ofere stabilitate,mulți vânzători de vorbe în această lume,mulți comercianți de vise deja moarte,de speranțe deșarte. Ambalează totul în cutii,hârtii colorate spunând că vând iubirea la preț de producător,că va ține mult timp și că va găsi în acel cadou împachetat frumos nu te v-a răni niciodată,iar el ca un producător fidel al acestui cadou va rămâne lângă tine până veți îmbătrâni amândoi.
Recunosc asemenea vorbe,le crezi ca fată până te trezești cu sufletul gol și cu totul furat…dragoste,timp,cuvinte sincere,amintiri cu iz de toamnă târzie,nopți adormite lângă el,omul pe care îl credeai inima ta. Pășești pe noul drum,deschizi poarta unui nou început,unul cu alte așteptări decât până atunci,cu alte pagini scrise cu vorbe scoase dintr-un suflet plin de emoții. Privești și nu știi ce te-a lovit trenul sau viața. Am dat totul ultimului „producător de iluzii frumoase”,i-am oferit o parte din liniștea inimii mele.
Mi-a dat în schimb o ploaie cu tunete și fulgere,cu grindină. A vrut totul înapoi…tot ce îmi oferise material în timpul relației noastre. A plecat din mine cu tot ce îmi adusese,durere și bani…obiecte materiale. Mi-a lăsat în schimb mai multă putere și un suflet ce nu mai deschide poarta oricui bate la ea. Poate în aceste vorbe se ascunde motivul pentru care acum scriu aceste gânduri,motivul pentru care închid liniștită această poartă dintr-un trecut de mult apus.
Iubim ca să oferim tot ce aveam mai bun din noi,din ființa noastră. Dacă cel ce primește aceste daruri uită să ofere măcar același lucru,aceleași sentimente mai bine îl lăsăm pradă trecutului. Trecutul știe unde să-l ducă ca să învețe ce înseamnă să trăiești fără iubire.
16.03.2017
Artcezara 