M-am trezit din nou în umbra unor vise,ce stau pierdute în spatele unor uși închise. Le privesc lumina,ce stă să cadă în urma lor,e pală și gri ca o ploaie,precum o furtună în largul mării. Te-am așteptat să te trezești,să te înalți ca o stea în umbra cerului,dar ai murit căzând pe pământ. Ai fost o stea căzătoare,o dorință ce nu și-a găsit împlinirea în lumea mea,ci poate în inima alteia.
S-a scurs mult timp de când ai trecut fugitiv prin viața mea. Eram pe atunci doar un suflet de copil naiv,o fată mult prea timidă să-ți spună vreo vorbă,să-ți dăruiască emoții din ea. De mână cu tine pașii mei au parcurs atunci o frântură dintr-o clipă atât de profundă,atât de vie.
Primul dans,primii pași pierduți într-o cameră goală,un hol ce păstrează și acum o parte din acel moment. Te-am lăsat să te desprinzi ușor de mâna mea,să pleci ușor de lângă mine când sunetul din încăpere s-a oprit. Nu ți-am spus nimic când ai plecat,nimic din ce am simțit în clipa prinsă de al tău suflet închis. Mi-aș fi dorit să mai rămâi măcar o secundă cu mine,cu mâna mea prinsă de a ta mână,măcar puțin prinsă în căldura brațelor tale. Timpul nu te-a vrut prezent în parcursul său,nu te-a dorit martor la trecerea sa. Te-am lăsat în urma mea,în spatele unei porți închise acum mult timp.
Ai fost primul dans,primul pas făcut într-o cameră plină de sunete. Nu am avut ocazia să îți spun vreodată ce am simțit atunci și cât de mult a însemnat pentru mine acel prim dans. Ai plecat atât de repede fugărit de timp încât sufletul meu a rămas cu toate emoțiile și gândurile încuiate într-o clepsidră ce scurgea cu viteză clipele. Timpul cum îți spuneam,cititor drag a lăsat vraja primului dans în grija trecutului,să ascundă amintirea undeva în străfundul unui suflet naiv și visător la acel moment. Amintirea s-a scurs în văzduh,a murit așteptând să fie deschisă și citită de acel suflet.
De atunci s-au scurs ani…s-au vărsat multe lacrimi și au mai murit multe emoții în bătaia nefastă a destinului. Nu regret acel dans în doi,chiar dacă el acum este iubit de alte brațe,inima sa este iubită de altă stea. A fost un moment frumos,o parte dintr-un timp scurs atunci cu emoții calde și trăiri deosebite pentru un suflet ce nu iubise niciodată,nu aflase până atunci ce înseamnă să stai prinsă în vraja unor sunete,cuprinsă în sufletul cuiva.
Gustul dezamăgirii l-am simțit de atunci…știam că dansul fusese doar un joc,doar o emoție de fațadă,pașii lui nu își doreau pașii mei lângă ei…umbra acelui corp înalt nu își dorea să se oglindească în lumina ochilor mei,ci în ochii ei. A fost prima dată îmi aduc aminte când am gustat din dezamăgire și a avut o aromă dulce-amară,nu acră.
13.10.2011
Artcezara 