Te-am lăsat în urma mea acum puțin timp…zace acum în mine ploaia pe care nu ți-am descoperit-o,pentru că…podul dintre noi era dărâmat deja,cuvintele erau spuse iar tu erai plecat de mult. Acum nu te mai privesc,acum nu te mai am…nu ne mai avem. Privesc și golul este un gol plin de mii de puncte pline de gol,de un zadarnic văzduh…în fața privirii mele nu mai există ochii tăi, nu mai exiști tu…
Mi-e dor de zborul ce tocmai s-a încheiat…am zburat printre nori, printre stele, am visat sub norii ce nu știau ce înseamnă iubire și au plâns la primul ”te iubesc”. Acum stau cu sufletul în umbra unei furtuni, unor tornade pline de lacrimile unei singurătăți, ce stă să cadă de pe colțul sufletului meu.
În urma ta au rămas doar pașii și tunetele dintre sufletele, care au fost odată o parte din universul și paradisul, ce au murit în ploaia despărțirii noastre…Ne-am rupt sufletele de iubirea ce a fost cândva un foc, o scânteie dintr-o cenușă.
Mă simt atât de singură…tot ce îmi doresc acum este o simplă iubire, o profundă îmbrățișare de la un suflet. Îmi doresc dar rămân mereu cu visele în palmă, cu umbra lor scurgându-se undeva în neantul unor lumi paralele. Rămân și adorm cu gândul la ele…în urma lordoar pașii unor picături de apă ce lasă în urmă pete…urmele unor amintiri moarte, unor dorințe de mult apuse și trecute prin sita timpului.
Aștept acum tăcută și cu privirea în albul zăpezii de afară să vii…dar tu, suflet pereche ai încetat a mai crede în noi, în mine. Te aștept ascunsă în mine cu ochii plini de lacrimi. Mă întreb acum în noapte dacă să te mai aștept sau să renunț la a mai spera că vei apărea într-o zi din albul nopții de zăpadă?.
Cu fiecare zi ce mă descoperă singură, speranța mea mai scade un pas din mersul ei înainte. Sufletul meu scurge din ocean lacrimi, ce și-au pierdut căldura…sunt reci, atât de reci încât îngheață fiecare parte ruptă sau frântă din sufletul meu. Totul ia forma unui ghețar fără sentimente, fără simțire, fără suflare, fără suflet ce plânge dar ochii săi nu arată decât gheața ce zace în el, frigul ce-l poartă în el iarna ce i-a invadat fiecare colț, fiecare loc ce era plin odată de căldură. Las în urmă speranța înghețată…
15.12.2012
Artcezara 