Eu sunt…Mădălina, te caut așa cum o fac în fiecare noapte. Dar astăzi este o zi specială pentru tine sau cel puțin așa era atunci când erai lângă noi, draga mea. Îmi aduc aminte că mereu în dimineața zilei tale de naștere te îmbrăcai frumos, îți aranjai părul și așteptai veselă urările de bine din partea noatră și a fraților tăi. Erai precum un copil, bucuroasă că aveai o zi în care puteai zâmbi chiar dacă fizic poate te mai durea câte ceva. Noi eram mereu în căutarea acelui mic dar care te-ar putea bucura, care ți-ar fi de folos.
Acum însă…patul tău este tăcut, stă învelit cu pătura. Timpul a decis ca tu, draga mea să mai prinzi doar ziua ta de anul trecut. Acea zi nu am uitat-o nici acum. Printre halaturi albe parfumul florilor puse cu grijă în vază era bucuria ta cea mai mare. Eram acolo să te țin pentru ultima dată de mână, știam că în orice moment poți pleca acolo unde zboară sufletele atunci când părăsesc pământul. Sofia…nu mi-a plăcut niciodată Sofica (așa cum scria în buletinul tău). Poate vei zâmbi acum când vei citi aceste rânduri de acolo din cer. Mi-e dor de tine…chiar dacă poate nu ți-am spus-o prea des, te-am iubit și aș vrea să știi că ai fost un suflet foarte bun.
Erai lângă mine când mă simțeai tristă. Ți-ai dorit mereu să mă vezi fericită lângă omul acela care să mă iubească pentru al meu suflet. Îmi pare rău că încă al tău vis nu am reușit să-l împlinesc cât trăiai. Nici acum nu am reușit să-l găsesc pe acel om care să mă iubescă pentru ceea ce sunt. Îți mărturisesc că am încercat…fiecare suflet pe care mi l-a adus viața în cale nu a știut să îmi deschidă inima și să-mi citeacă povestea fără să mă judece. Unii dintre ei mi-au citit povestea dar m-au înțeles prea târziu. Acum ceva timp, de fapt într-o zi de care cred că tu îți aduci aminte, l-am întâlnit prin calea undelor radio pe acel S pe care îl vezi scris prin ale mele povești. Îmi este drag…nu te pot minți. Inima mea simte emoții profunde pentru acest S (îl cheamă Sebastian), în mine există o flacără care arde mereu. Este prezentator de radio, are ochii căprui și este un suflet tare blând, comic. Mereu mă face să zâmbesc și să râd. Dar…el nu știe aceste gânduri. Am avut curajul să-i spun ceea ce simt dar nu știu dacă a citit acele simțiri. Țin la el, draga mea bunică… Mi-ai spus cândva că iubirea se simte din primul fior dat de acel sărut, de privirea acea caldă și de omul care îți este alături chiar și atunci când nu ești bine sau între ale voastre inimi plouă. Mi-aș dori să mă vezi de acolo din cer lângă acel om bun la suflet pe care îl vedeai adesea când voiai să-mi ghicești în cafea. Îți plăcea să bem cafeaua împreună și să apoi să te uiți în ceașcă să vezi ce urme a lăsat zațul în urma sa. Mereu era chipul unui bărbat acolo, mereu avea plete și era frumos, iar prin preajmă trebuia să fie un turn de biserică simbol al căsătoriei. Aveai imaginație, dar în inima ta a fost mereu o dorință arzândă să mă vezi mireasă pentru că tu nu ai reușit să te vezi mireasă. Te-ai căsătorit cu bunicul dar nu ai apucat să fi mireasă. Îmi spuneai mereu că așa erau vremurile pe atunci. Să știi că Sebastian are plete… :)…și este și frumos. Doar că nu știu dacă el este acel suflet pe care îl caut de atâta timp. Mi-aș dori să pot iubi, draga mea bunică…În inima mea nu a mai intrat de mult timp un bărbat. Sebastian a fost emoția pe care am uitat că o pot simți, fiorul de al cărui existență uitasem. Fără el nu cred că reușeam să mă reîntorc cumva la mine. Ce să fac bunică?. Spune-mi ce ar trebui să fac cu focul ce încă arde în al meu suflet pentru acest Sebastian Coțofană?. Să sting tot ceea ce simt sau să las scânteia să ardă?. Tu mereu ai știut să oferi sfaturi prețioase atunci când cineva apropiat venea cu o problemă la tine. Ce să fac, Sofia?. Spune-mi te rog…
Mi-e dor de tine…
24.05.2020
Lasă un comentariu