Sunt o filă dintr-un roman scris atunci când inima mea își rezema trupul în palma ta, visând că așa va rămâne mereu. Îmi erai emoție atât de vie, impuls de inimă ce-mi vorbea fără să scoată o vorbă.
Știam ce vrei să îmi destăinui doar privindu-mă în ochi, îmi erai precum o carte deschisă. Te citeam printre rânduri, simțind cum cerul ne spunea șoptit că iubirea face parte din noi.
Mi-e dor de stele, de zilele în care le priveam ore în șir cu tine de mână, cu acel suflet ce-mi ținea ființa în brațe. Erau acolo două brațe puternice care îmi șopteau suav că sunt în siguranță, că nu voi cădea vreodată în gol.
18.07.2020
Artcezara 
Lasă un comentariu