Dialog cu mine

Las perdeaua trecutului să cadă, în mersul ei agale închide ușile pe care cândva erau pictate două inimi. Mătasea unor amintiri închide cu chei porțile poveștilor voastre. Aici este finalul acelor emoții dăruite vouă.

Pentru mine un final este un nou inceput, o pagină albă unde se vor scrie cuvinte, deșira sentimente lăsând în urma lor doar un dulce oftat de ” mai vreau”. Te privesc…este poate pentru ultima dată când privirile noastre sunt față în față, clipire de emoție lângă foc mocnit. Semeni cu el, acel om pictat de al meu vis nocturn. Te chem din nou, cu toate că nu ești al meu, ești doar o parte din mine.

Îți recunosc…anul trecut îmi doream să devii o simplă amintire iscălită tremurând pe foi de hârtie parfumată. Acum…te-am luat cu mine în Noul An, dornică să aflu ce cauți în somnul meu adânc, printre ale nopții umbre vii. Ești un nume, o voce care însuflețește o lume, oferă glas unor imagini mute. N-am reușit oricât am încercat să te alung din gândul meu.

Mă întreb în gând dacă nu cumva m-am îndrăgostit uitând pur și simplu ce înseamnă „a iubi”?. Simt…eman prin porii sufletului luminii calde pentru că ești tu aici. Sebastian…dragul meu și al tuturor, suflet plin de umor, poți fi sigur că țin la tine mai mult decât mi-am dorit. Nu știu dacă am meu curaj poate fi un strop de speranță, dar știu sigur că vei iubi și vei fi iubit.

Este doar o confesiune…un strop dintr-o Mădălina mai emotivă.

06.01.2021