Creat din fluturi – părți din clipele scurse în brațele iubirii. Mi-aș fi dorit să fi venit când puteam dărui, nu acum… în fața unor ziduri construite din momentele pe care scrie ” am iubit fără să cuget”. Iubeam fărâme din omul de lângă mine, departe îmi era gândul că voi plânge dărâmată de vorbele lor.
Marea învolburată urlă în valuri, strigă chemând din larg inima – chipul afundat în ceață. Te știu, te simt și nu știu de ce timpul mi te-a luat?. Acum umblu desculță pe nisipul sfărâmat de vânt, te caut dezorientată, pierdută printre stele și frunzele toamnei încerc să-ți găsesc privirea. Aș vrea să fii aici…lângă boțul de copilă care te-a iubit.
Simt fire de nisip traversându-mi pielea, lăsând în urmă picături de rouă. Înfrigurată îmi acopăr trupul cu roua căzută din acele mici fire de praf galben. Mi-e frig…cerul e plin de negru, iar marea continuă să te caute. Răstoarnă oceane, învăluie în ierni suflete doar pentru a te întâlni.
Eu te caut în amintirile în speranța că poate pur întâmplător te-am văzut…reținând puțin din ochii tăi. Imagini mi se conturează pixelate în minte, sunt părți dintr-un bărbat pe care simt că îl cunosc din altă viață – am rămas cu aceiași emoție de atunci.
Știi…poate este în inima ei, fericit că își plimbă iubirea prin venele ei simțindu-i bătăile inimii. Vorbesc cu tine, mare agitată, cu ale tale valuri ce răscolesc lumea întreagă pentru a găsi un om care poate iubește și este iubit. De ce îl cauți?. N-ai renunțat?. Străbați țărmuri și tărâmuri îndepărtate pentru a-l căuta pe el, omul pe care poveștile îl numesc suflet pereche.
Cu tălpile ude îmi scufund gândurile, privind cum marea își adună resemnată valurile.
Va urma…
Desen: creație proprie
03.05.2021
Artcezara 