Te găsesc doar în vise preschimbat în suflet pereche. Noaptea mi te-a adus în lumea ochilor închiși – mă priveai lipit de chipul meu cu fruntea ta înaltă, spunându-mi: „Sunt ocupat cu munca. Ești posesivă?”. Ți-am răspuns ridicându-mi ochii…în privirea mea îți puteai citi ușor sufletul, precum o carte deschisă. Nu, nu sunt posesivă…ți-aș fi spus dacă emoția din mine m-ar fi lăsat să mă exprim. Erai acolo, cu mâna pe a mea talie, mi-ai spus că îți dorești o relație serioasă, nu vrei fluturi trecători să-mi zburde prin inimă.
Te-am pierdut atunci când ziua și-a făcut simțită prezența. Rămas doar o amintire a timpului trecut, am lăsat razele soarelui să te șteargă din imaginea ochilor mei. Acum privesc cerul…ești plecat printre stele, dar încă te simt ca și cum nu ai fi plecat împreună cu noaptea. Ești cu tot trupul aici, mâinile îmi par atât de reale – prezențe transparente într-o lumea incoloră. Șters de soare îmi umbli dezgolit prin minte, dezbrăcat de hainele lumii reale, îmbrăcat doar cu părți din visele mele. Pe tine sunt proiectate imagini cu mine, cea de pe vremea când a avea curaj să iubești nu era o minune. Imaginile sunt clare umbre din Mădălina de acum parcă o viață, fata care spunea cu glas tare că iubirea nu-i este o fărâmă de clipă, ci un minut întreg, o oră chiar. M-am regăsit pe mine visând un om ce-mi pare cunoscut din alte lumi.
Filmul sufletului meu mi-l arăți pe trupul tău transparent. Acolo sunt trăiri…bucăți din mine. Developez fragmente din povestea inimii, urme din ce a fost și întregul din ce va fi dacă tu, străine vei deveni real și al meu. Străinul fără nume…necunoscutul care îmi vrea inima, dar nu știe cum să-mi spună.
Va urma…
13.05.2021
Artcezara 