Era visul tău, dragul meu suflet. Înainte să te stingi îți doreai să mă vezi fericită alături de el, acel suflet destinat inimii. Mi-aș fi dorit să îl fi văzut, dar încă nu îl cunosc. Și chiar dacă era aici lângă mine, tu acum ești în cer.
L-ai fi văzut de undeva de pe un nor, dintr-o lume conturată doar în mintea noastră. N-ai avut timp să rămâi pe pământ, nisipul purtat de vânt s-a evaporat mult prea repede, luându-te cu tot cu suflet de lângă mine.
Știu…îți doreai să mă vezi iubind din nou. Și eu îmi doream să nu părăsești atât de în grabă această lume, dar destinul a avut altă poveste scrisă pentru tine în a sa carte. Îți vorbesc ca și cum ai fi aici, vreau să știi că încă nu a venit. Nu, nu iubesc din nou – dar sunt bine. Îl visez…tu știai mereu ce înseamnă astfel de vise, cunoșteai semnificația oricărui semn. Îmi spuneai că mă vezi alături de un bărbat cu părul lung, nu foarte înalt, frumos, matur și care să mă iubească pentru ceea ce port în interiorul meu.
Mi-l descriai cu lux de amănunte, parcă îl știai deja…
Va urma…
Artcezara 