Tăcere (1)

Ascult liniște…prin vene îmi curge mută inima. Ochii își pierd lacrimile printre valurile mării tăcute. Ai fost aici – acum a rămas lângă mine doar briza. Sunetul apăsat al respirației tale îmi pătrunde din nou, deschizând cartea cu vechi amintiri, clipe când erai o parte din mine.

Vorbesc cu mine și îmi spun că ești trecut, doar o pagină pe care mi-am scris iubirea crezând că nu vei pleca. Sunt mai puternică acum…acum nu te mai plâng cu sufletul frânt, acum te privesc cum te plimbi încă din floare în floare, căutând parfum scump într-o ființă ce se vinde la preț redus.

Te-am uitat…curaj am avut să te iert. Privești în ochi femeia din mine care a reușit să se ridice, lăsând în urma ei povești de iubire moarte. Sunteți doar pagini imprimate cu nostalgie și arse de emoție. V-am iubit cum nu mă gândeam că voi ajunge să iubesc.

Sunt doar gânduri scrise ascultând liniștea din jur, pauza cerului care s-a oprit din plâns. Voi sunteți simple personaje dintr-o poveste fictivă, nimic real. C și V…doar două inițiale ale unor anonimi, străini pe care i-am desenat să pară reali – dar nu au fost. Oare?.

Va urma…