Te știu al ei – în ale ei brațe îmbibat cu dor și iubire. Noi n-am fost niciodată noi, eu ți-am fost doar o muză pe al cărui trup ai pășit, lăsând urme de oarbă dragoste. Am crezut că nu vei pleca, te-am crezut când îmi spuneai că nu-mi vei părăsi sufletul.
Dar – ai făcut-o cu ochii senini, fără remușcări, fără regrete. Nu te-ai uitat o clipă înapoi. N-ai știut ce voi simți când te voi vedea iubind o altă ea, după ce în mii de promisiuni mi-ai spus ” te iubesc…cum să plec?”. Timpul zboară…clipa cu tine a trecut, mort șade fiorul ce a fost cândva a noastră iubire.
De-ai știi…ce stupid!. Cum să știi dacă tu iubești o altă femeie?. Nu vei cunoaște iadul pe care a trebuit să îl traversez cu inima în palme și tălpile goale, trecând prin foc ce mi-a pîrjolit trupul.
Am renăscut din propria cenușă, precum pasărea Phoenix. Sunt bine. Fericită cu a mea singurătate, lângă inima ce nu te m-ai visează. Pentru ea ești acum doar o simplă amintire, pagină întoarsă pentru a închide o carte cu povești simțite.
Va urma…
Artcezara 