Ești aici – îți simt parfumul, mireasma de bărbat puternic. Privesc nostalgică luna, ce-mi stă plină pe cer – mi-e dor…îmi vreau înapoi acea nebunie curată ce m-a arunca în brațele nesăbuinței de a iubi fără teamă. Pe tine te-am scris din vis pe foile curate din inima mea. Te-am avut imaginar doar pentru câteva clipe, o frântură din timp.
Ce copilă sunt!…cum să cred că o fantomă poate fi reală?. Ești o plăsmuire a mea, un desen creionat în culori pastelate. Scrie-mi iubirea așa cum o simți, fără durere, fără prejudecăți. Fiecare cuvânt pe care îl scrii lasă-l să își impregneze sunetele printre filele poveștii noastre. Nu-mi omorâ speranța, dorința de a visa cu ochii larg deschiși.
Cu tine în al meu gând sunt doar o frunză purtată de vânt peste asfaltul udat de ploi. În zbor îmi las bucăți din ființă în grija ta – sunt părți din inima mea…nu le pârjoli în foc, făcând din ele cenușă. Nu…nu aș vrea să fim amintiri dintr-un timp trecut. Nu pleca…fără tine visul se stinge, iar eu fără visul meu sunt un suflet căzut pe front, în lupta cu a iubi din nou.
Te rog…
Va urma…
Artcezara 