Te aștept…sunt fata obișnuită, care își caută iubirea și care te cheamă, cântând valurilor. Le cânt doar lor dorul din a mea inimă.Aștept în liniște să îmi răspunzi chemării.
„Te aud, te-aș căuta dacă m-ar lăsa vântul. Sunt blocat între țărmuri, pe-o barcă departe de lume. Îți citesc tăcerile – sunt fragmente scrise cu penița umezită de durere, lacrimi stinse în suspine. Nu renunța la mine, la a spera că timpul ne va fi punte.
Voi veni curând! Marea își retrage valurile, iar vântul îmi va deveni prieten, purtându-mi barca spre al tău tărâm. Te rog, nu plânge! Mă doare nespus să îți văd ochii plânși și scurși de nesomn. Insomnia își lasă amprenta grea pe chipul tău, purtând cu ea frumusețea ta. Adormi purtată de gândul că îți voi fi curând alături.
Al tău,
Adonis”
Sufletul îmi îngheață – am primit al tău semn, acum știu că exiști. Am plâns nopți întregi, crezând că ai murit. Te citesc, te simt prin cuvintele așternute în scrisoarea, pe care o țin tremurând în mâini. Al meu Adonis, iubirea mea, trăiești! Cum se poate să te fi ascuns atâta timp marea? Cum au putut valurile să mă facă să te uit?
A ta,
Cezara
Va urma…
Artcezara 