Îți aud vocea, precum un ecou venit din depărtări. Marea te ține captiv pe o insulă pustie, culegând scoici pentru valurile ei. Nisipul te ajută să le prinzi de șiragul ținut de vânt. Te aud, îți ascult printre sunete glasul. Briza mă ajută să înțeleg ce vrea inima ta să-mi spună. Pulsează constant, vibrând emoții, iar sângele îmi scrie pe nori cuvinte. Curg lin spre stele, formând un șir liniar de silabe. Încerc să descifrez mesajul inimii tale, să te citesc pagină, cu pagină. Cartea sufletului tău conține gânduri, trăiri, scrise în șoapte domoale.
Te citesc ușor, parcurg rândurile cărții imaginându-mi că ești lângă mine. Îmi imaginezi că n-ai plecat nici o clipă, că ai fost mereu aici. Holograma ta îmi vorbește, o ascult sperând că primesc vești de la tine. Îmi spune că ai alături cerul, care prin ai săi nori îți vorbește despre mine. Stele sunt și ele acolo, parte din cerul insulei. Insula este un tărâm, ce desparte două lumi, un spațiu aflat între cer și pământ. Tu ești pe partea cerului, așezat lângă Carul Mare și Ursa Mică. Norii îți sunt pernă, iar Luna te păzește de rău. Locuiești pe teritoriul Lunii, unde gravitație nu există. La tine totul plutește, zboară nestingerit pierzându-se în spațiu.
Privesc cerul pământului în fiecare seară, sperând că poate cerul Lunii îmi va oferi detalii despre tine. Cerul meu comunică doar prin scrisori cu cerul Lunii. Sunt scrisori speciale, scrise pe foi confecționate dintr-un amestec de rocă lunară și meteorit pământesc. Pe marginea fiecărei foi sunt inscripționate stele, iar plicul este făcut din praf din spațiu. Fiecare scrisoare trimisă trebuie învelită într-un tub de sticlă, pentru a nu se deteriora hârtia pe durata transportului. De aici, din lumea mea pleacă în fiecare dimineață o navă mică, care duce corespondența pe partea cealaltă. Știu că scrisorile mele ajung la tine a doua zi dimineață, transportul durând o zi lunară.
Cât mi-aș dori să te știu aici, aproape de mine! Adonisul meu, când vii pe Pământ? Când te lasă marea să pleci de pe Insula Lunii? Aș vrea să te simt, să îți miros pielea, să îți ating palmele cu degetele, să-mi trec mâna prin părul tău. Ce vis frumos! Îmi este dor de tine, dragul meu.
La mine a venit întunericul, peste câteva minute răsare Luna Pământului, lăsându-l în apus pe măritul Soare Pământ. Îmi las sufletul să adoarmă cu gândul că mâine poate vei fi aici…
Va urma…
Artcezara 