Vorbesc despre tine tot felul de oameni, care pretind că te-au cunoscut atunci când erai cu mine, înainte ca tu să devii o epavă. Spun multe, lovesc în al tău suflet zicând că nu ai fost menit pentru mine, că te-ai lăsat condus de instinct și ai picat în mrejele ei. Ei doar vorbesc…cuvintele lor sunt gloanțe oarbe pentru inima mea, suflu de sunet aruncat în vânt. Sunt doar suflete ce nu te-au cunoscut așa cum te știu eu. Suprafața sufletului tău a fost mereu o pătură de gheață, o imensitate de bucăți făcute din răcoarea iernii.
Din tine se nășteau fulgi, mici steluțe înghețate. În tine ningea mereu, soarele nu avea timp să apară. Iarna mea, dulcea mea rouă rece scursă agale pe frunzele toamnei. Ești un suflet desprins din valurile iernii, născut din zăpadă și ger. Sufletul tău este un ghețar de care se izbesc frecvent inimi. În țepii tăi se înfing cu dăruire ființe, femei ce se încred în tine. Te-am închis printre paginile tăcerii, culegând din rânduri doar gândul că n-am iubit în zadar.
Am iubit fără să caut explicații, fără să dau minții motive să-mi spună cu voce tare „ nu te-a iubit!”. Sunt doar o fată, cu trecutul scris în povești. Din voi, cei care mi-ați pășit în suflet, am făcut un vis. Acel vis stă scris pe foi, așteptând să zboare. Poate va zbura…poate timpul îi va spune într-o zi că are clipele în aripi și vântul îl poate conduce spre cer.
Sfârșit
08.09.2021
Artcezara 