Mergi pe drumul tău, nu te uita în urmă. Pleacă din cimitirul amintirilor noastre și lasă inima să iubescă din nou. Eu te voi uita, acolo unde zboară păsările cerului, dincolo de crucile ruginite, care stau precum niște soldați să păzească sufletele celor morți.
Peste pământul aruncat de alte suflete peste sicriul iubirii noastre vor crește frumoase flori, cu petale multicolore, la umbra cărora se vor adăposti stropi dr rouă. Pe cruce va scrie timpul, cu litere înclinate: ” Aici s-a stins iubirea lor…”, semnând „timpul trecut”.
La căpătâiul iubirii va rămâne aprinsă o lumânare, lumina care ne-a unit atunci când întâmplător ne-am văzut. Se va stinge și ea într-o zi… Clipa în care flacăra va fi stinsă de vânt, vei știi că am reușit să iubesc din nou – că am lângă mine bărbatul potrivit, acel suflet care mă iubește așa cum sunt, fără să mă vrea altfel. Vântul îți va spune că acea fată pe care nu ai vrut-o așa cum era, iubește și este iubită.
Până atunci…vreau să îți spun că încă te plâng, chiar dacă tu poate nu mă plângi, crezând că nu am fost ceea ce ți-ai dorit. Și…poate ai dreptate să crezi așa. Nu, nu am fost ce poate va fi ea…nu am reușit să îți ofer iubirea visată. Îmi pare rău…asta sunt, o femeie cu ale ei defecte, un suflet poate prea fragil pentru tine, având în urmă un trecut prea greu de înțeles.
Sunt bolovani atârnați de paginile cărții mele, pietre prea grele pentru un bărbat ca tine. Te cred…nu te judec. Sper să iubești din nou, iar de data aceasta să fie femeia mult pictată de al tău gând. Îți doresc să te iubească exact așa cum ești și tu să o accepți, fără să îți dorești să îi schimbi trecutul.
Rămân aici, în lumina iubirii moarte…
Va urma…
12.05.2022
Artcezara 