Noi (1)

Trenul încă învăluie văzduhul în nori de cărbune ars, tulburând liniștea dimineții cu zgomotul de locomotivă. Aerul e rece, brazii se scutură în lumina zorilor. Printre crengile lor pătrunde sunetul unui izvor susurând, ce trezește în mine dorul de noi. Liniștea din jurul meu îmi descătușează gândurile, făcându-mă să îmi las sufletul în voia sorții.

Călătorim de câteva zile. Peisajul oglindit de geam nu și-a schimbat culoarea verdelui crud. Sunt cu tine și câteva suflete rătăcite, din loc în loc, inimi ce se îndreaptă spre propria poartă. Mă întorc la mine cu tine, liniștită, dornică să mă adun. Vreau să las în urmă vechea inimă, lăsându-mă să iubesc din nou.

Nu mai caut – te am aici. Simt într-un fel fantastic că te-am găsit. Îmi ești real, un nor purtat de vânt, un chip de sfânt prezent aici. Îți simt palmele strecurate printre ale mele degete înghețate, te văd zâmbindu-mi în lumina soarelui. Cu vorbe dulci mă scalzi în apele ființei tale, conducându-mi inima spre abisul plin de flori înmiresmate.

Vreau să rămâi prins de mâinile mele până când timpul își va înfinge coasa -i rece în noi. Te inspir și expir cu fiecare sărut, cu fie ce atingere dăruită tăcut în pacea nopții.

Suntem un întreg, un tot, un tu cu mine – un noi fără clipe. Ești al meu, clipa de acum nu-mi vinde iluzii, pătrunde în noi cu al ei etern adevăr. Adevărul nostru și al tău, acea secundă neatinsă de crudul destin. Ești, exiști, respiri împreună cu mine, curgând prin tine aer de iubire vie, o dragoste cu nuanțe vii, nu mereu roz, desenată în culoare cu pete mici de umbre. Așa suntem noi perfecți-imperfecți, uniți în iubire. Întruchipezi liniștea, blândețea și răbdarea. Iubesc un suflet frumos, cu ochi căprui, migdalați și un trup ferm, încununat cu mâini de om bun. Printre firele părului tău îmi ascund emoțiile și mângâierile. Vocea ta mă trezește în fiecare dimineață, este acel sunet lin, ca un izvor ce-mi poartă inima și mintea departe. Mă încurajezi să visez, să îmi duc sufletul în lumi știute doar de tine.

Lângă tine sunt eu, cu toate părțile mele, cunoscute de tine în profunzime. Mă citești ca pe-o carte deschisă, îmi cunoști trecutul și mă ajuți să-mi construiesc viitorul cu tine, având îndrăzneala să ne ținem de mână chiar și atunci când plouă puternic. Într-o lume în care iubirea se transformă în ură, noi ne pictăm dragostea în culori vii.

Prezentul te găsește aici – cu privirea trecută peste aceste gânduri. Citești ușor aceste rânduri, zâmbești cu o lumină jucăușă în ochi. Îmi șoptești la ureche într-un fel senzual: „ Te iubesc…Scrii superb! Te rog, draga mea, nu te opri!”.

Va urma…

07.08.2024