-
Mă întorc la mine, în locul unde sfârșitul va fi un nou început. Pașii mi se întorc din fața gării, unde visul a devenit o iluzie, o amintire prinsă într-un șirag de flori parfumate. M-am întors aici să încui povestea noastră, să te las într-un final departe de noi. Cu ochii închiși îți dau drumul…
-
Sunt o parte din cenușa cerului, frântură dintr-un foc ce a ars mocnit. Nu te-am uitat, îmi ești încă lumina de la capătul tunelului, licărire de stea pe un cer aprins de furtuni. Trăiești, respiri în mine…te caut în timpul ce-și scurge ticăitul prin sunete fine. Cum să las această imagine în trecut?!? – Sunt…
-
Dragă T, Îţi scriu ca şi cum aş fi avut parte de iubirea ta, într-un fel în care m-ar fi făcut să nu te las niciodată. Curaj am să-mi spun emoţiile, dar nu îţi voi putea spune aceste gânduri privindu-te în ochi. Aşa că am ales să aştern aici ceea ce simt. N-am credinţa că…
-
Timpul mi-aș dori să poată opri fuga acestor secunde și tu să nu mai pleci. Îmi ești etern vis nocturn, flacără aprinsă în vreme de furtună. Îmi ești vis, un dor mocnit pe care îl țin de mână încă de când eram o copilă. Mintea te proiectează, iar inima pictează după al său plac. Nu…
-
Eşti aici şi simt că nu te voi pierde niciodată… – Prinsă de mâna ta mintea se descătuşează de timp. N-am temeri lângă tine, dragul meu. Ploaia s-a oprit …cerul s-a descreţit, zâmbeşte stelelor, norilor care s-au camuflat în al său albastru. Inspir aerul molipsitor al parfumului ce-ţi stă aşezat pe cămaşa bej. Închid ochii…
-
Te rog, iubito…lasă-mă să te văd. Promit că nu îţi fac nimic rău. Of, Dalina! Ce mă fac eu cu tine, iubito? Te cred când îmi spui că ești aici pentru a mă iubi. Prin mine te plimbi cu inima ta deschisă, presari pe unde treci doar lumini. Totul în jur s-a transformat într-un spațiu parfumat,…
-
Mă ascultă cuminte, iar din când în când îmi spune: ” te rog, draga mea, continuă! vreau să te cunosc, să-ţi ştiu întreaga poveste” . Te aud şi inima tresare la fiecare cuvânt rostit. Nu mi-aş dori să pleci. Vreau să stai aici până la finalul poveştii şi poate mai mult. Mâna mea încă îţi stă prinsă…
-
De-aș avea curajul să-ți spun că mi-ai devenit muză – un suflet drag. Între cuvintele „ îmi ești drag” și poarta spre tine, stă drept, înalt un „dacă”. Aș lăsa aceste vorbe să zboare către tine – mă întreb oare tu simți la fel? Îmi pari un vis, o hologramă ce se plimbă prin mine.…
-
Mâna ta, părul, ochii, chipul – Cum aș putea să le uit?!? Îmi erau adăpost pentru acele zile posomorâte, cu întuneric, ploi prelinse din nori. Rămâneai lângă mine chiar și atunci când era soarele ascuns printre nori. N-ai plecat – n-ai fi plecat dacă timpul nu ne-ar fi obligat să renunțăm la acel noi crezut…
-
Doar închizându-și ochii putea să te vadă așa cum te cunoștea – să te viseze la infinit, simțindu-ți mâna pe al său chip. Visul este cel care îi te readuce în gând, făcând-o să-ți dorească prezența. El, visul, eterna ei scufundare, care îi spunea că tu chiar ești, trăiești, acolo, într-un colț de lume… Vântul…
-
Abonează-te
Abonat
Ai un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
