-
Zorii zilei îmi luminează calea. Felinarele abia mai pâlpâie în ceața dimineții. Îmi continui drumul coborând spre pădurea din fața mea. Mă prind de mână și îmi las pașii să-mi descopere noua cale, drumul ce îmi va arăta unde te găsesc, suflet din vis. Știu că în acest moment mă privești de undeva, dintr-un colț…
-
Îmi plimb pașii printre frunzele toamnei, lăsând arămiul lor să-mi coloreze sufletul. Cu ochii opriți pe cer îmi las gândurile în voia norilor. Peste inimă și-a lăsat toamna frigul, dar tu de undeva din văzduh îmi amintești că soarele n-a plecat, că tu încă exiști în ea. Te-am lăsat să-mi apari în gând, nu te…
-
Cu geamul larg deschis, pătrunsă de gânduri te privesc zburând spre cer. Ochii nu-ți pot vorbi, n-au glas să-ți spună cât am plâns, dar dorul de tine va fi aici în mine, vei fi ți tu cu ale tale amintiri. Te las – nu mi-aș dori să o fac…nu știu câtă forță mai am în…
-
În inimă mi se zbat fiorii nopții trecute, acele atingeri așternute pe corpul cald, șoaptele ce mi-au cutremurat ființa. Sunt o visătoare, îmi prind fluturii de mâna ta – zbor purtată de tine. Rememorez clipele din lumina lunii, momentul nostru de iubire. Mi-am dăruit inima în acel dans nocturn al ființelor noastre. Simt că ți-am…
-
Îmi las visul în palmele tale, în zborul plăpând al cocorilor spre alte zări. Lumina sa o împart cu soarele, lăsând în grija cerului dorul din mine, acel dor nebun de tine, străinul din stele. Nu renunț la noi, ci doar las timpul să-și despletească clipele peste vis. Nu te mai exprim în rânduri, nu…
-
Mi-ai invadat sufletul cu ai tăi fluturi,Ce-mi zboară acum spre apusul verii.Îmi ceri să-i uit mângâierile,Dorindu-ți pieirea florilor cu al lor crud verde. Le vrei ucise de ruginiul toamnei – ce om fără de lege! Te primesc în inima-mi încălzită de raze,Nu te cert că ai îmbibat în noi culori în umbre!Îți cad în brațe,…
-
Te știu lângă mine. Ești aici de când timpul și-a scurs ultima picătură, iar toamna a așternut primele sale frunze. Parfumul zorilor târzii îl simt prinsă corpul tău încă inert, adormit și îmbătat de iubire. Lângă tine mă simt protejată, îmi ești scut, ale tale brațe și al tău suflet sunt parte din apărarea mea…
-
Trenul încă învăluie văzduhul în nori de cărbune ars, tulburând liniștea dimineții cu zgomotul de locomotivă. Aerul e rece, brazii se scutură în lumina zorilor. Printre crengile lor pătrunde sunetul unui izvor susurând, ce trezește în mine dorul de noi. Liniștea din jurul meu îmi descătușează gândurile, făcându-mă să îmi las sufletul în voia sorții.…
-
Adorm condusă de visul pe care acum câteva minute l-am lăsat în fața gării, sub acel copac plin de crengi uscate. Cu ochii închiși aș vrea să dorm fără să mă plimbe mintea printre amintirile cu tine. Dar în zadar, sufletul mi se odihnește doar cât trece trenul de prima haltă. Mă trezesc în sunet…
-
Sunetul de tren abia plecat din gară îmi răsună în minte, ecoul scârțâit al metalului frecat pe calea ferată, mirosul de combustibil ars, cântecul surd al păsărilor – toate îmi aduc aminte de noi, de tine, cel de ieri. Cu ochii închiși ascund urmele ploilor din mine, gustul dulce-amar al faptului că ai fost atât…
-
Abonează-te
Abonat
Ai un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
