• „Ești un copil bun, asta în primul rând. Ești ca un diamant ferecat într-o cutie. Poate cineva va deschide cutia și diamantul va străluci. Ai calități ascunse pe care foarte rar le arăți.” … M-ai rezumat în câteva cuvinte. Ele sunt oglinda acelei copile. Cunoști tot…fiecare colț din mine îți este cunoscut. Mădă de acum…

    Read more →

  • … Știu…nu ne-am văzut de mult. Mi-ai rămas închis, undeva printre amintiri. Îmi era dor de acel schimb inocent de priviri, de joaca ochilor printre calde emoții. În vârtejul acelor trăiri au rămas scrise gânduri, deschise pagini pline până la refuz de imagini vii. Poze, frânturi de suflet transpuse în sunet, prin care tu ai…

    Read more →

  • Scrisoare către mine

    Expeditor: eu Destinatar: al meu suflet … Am rămas aici, privind cum trece vara, lăsând în urma ei sunetul agitat al ciorilor. Mă perind printre gânduri, le citesc și le scriu să nu le uit. M-am întors la mine, fetița zglobie, timidă, puțin naivă, care credea în stele. Te-am revăzut…din tine s-a schimbat doar chipul,…

    Read more →

  • Post-Mortem (VII)

    …Sau poate nici nu era nevoie să cunoști acest mic detaliu. Poate a fost doar simțirea mea, fiorul născut doar de mine. Sunt bine…sunt cuvintele pe care mi le repet în gând, pe care automat ți le spun și ție. Privesc foaia…am rămas fără vorbe, degetele se plimbă haotic printre litere. Aș vrea să îți…

    Read more →

  • Post-Mortem (VI)

    Vă las în urmă – îmi curăț inima de vorbele goale, înșirate cândva pe foi de voi. Le știam fără să clipesc, scriind după dictare tot ce ochii voștri vorbeau. Cuvintele curgeau nestingherite, urlând în tăcere. Să sufăr?…ce rost ar avea. Pentru voi am fost doar o străină din a cărei ființă v-ați cules plăcerea,…

    Read more →

  • Post-Mortem (V)

    Mi-ai devenit o simplă închipuire a unei iubiri, o nălucă pe care o pierd ușor, departe de gânduri. Te uit…cumva nu mă m-ai dori, prezența ta mi-a devenit absență. Un dor de mine îmi umblă bezmetic prin vene – iubindu-te pe tine am pierdut legătura cu mine…m-am lăsat undeva, într-un colț, cu visele în brațe.…

    Read more →

  • Post-Mortem (IV)

    Plouă…văzduhul te plânge – te plâng și eu împreună cu norii… Storc din mine bucățile de iubire, acele infime cioburi, care mi-au străpuns ființa. Sunt fine părți din al meu suflet, erodate de a ta judecată. M-ai iubit? – nu știu…poate ți-a plăcut doar corpul meu, iar trecutul l-ai privit cu ochi străini, negând că…

    Read more →

  • Post-Mortem (III)

    Rămân aici, în lumina iubirii moarte, să ascult cum cântă corbii deasupra ei – a ființei ce-și odihnește aripile printre vietățile din țărână. Ascult sonetul fredonat de păsările morții, în zborul lor legănat lasă umbre, ce-mi întunecă dorul de ea… Am dăruit-o morții, dar mi-e dor de ea…îmi era fior, emoție pură. Ne lega inimile,…

    Read more →

  • Post-Mortem (II)

    Mergi pe drumul tău, nu te uita în urmă. Pleacă din cimitirul amintirilor noastre și lasă inima să iubescă din nou. Eu te voi uita, acolo unde zboară păsările cerului, dincolo de crucile ruginite, care stau precum niște soldați să păzească sufletele celor morți. Peste pământul aruncat de alte suflete peste sicriul iubirii noastre vor…

    Read more →