-
Te uit – ultimele cuvinte pe care inima mea ți le-a scris au fost: ” Bună…iartă-mă că îndrăznesc să îți scriu. Știu…este o oră târzie. Simt să îți spun doar câteva gânduri. Ai să te mai vezi scris în rândurile mele… Scrisul mă ajută să te las în trecut. Singurul lucru pe care îmi pare…
-
…Te-am plâns – ieri a fost prima dată când inima mea te-a jeluit. M-a durut…nu m-am gândit că vei rămâne blocat după acel zid. Te credeam al meu, finalul poveștii mele, dorința împlinită după mult timp. Ai oferit inimii speranțe, stele strălucitoare – te-a crezut până în ultima clipă… Sunt cuvintele Mădălinei, fata naivă care…
-
Iartă-mă că ți-am spus povestea mea…mi-am deschis sufletul fără să mă gândesc că nu mă vei înțelege. Am crezut…mi-am dorit din tot sufletul să mă crezi, am sperat până în ultima clipă că nu risc să cad dacă deschid cutia trecutului. Rememorez ziua în care, cu emoții și cu teamă în suflet m-am adunat și…
-
Mi se perindă gânduri printre ultimele scântei din tine. Te uit – te scald în lumina uitării, făcând din tine o amintire moartă. Acum îmi ești doar un chip pierdut, dizolvat în lacrimi. Am rămas în locul nostru să te privesc cum dispari din venele inimii, cum mi te scurgi din artere. Părăsești lent, cu…
-
Ascult tăcerea așternută peste gara golită de lume, dezvelită de umbrele trecătorilor. Frunzele îmi țin companie cu al lor foșnet răsunător. Sună a singurătate în lipsa zgomotului de tren, al roților ce zgârâie violent șinele. Toate au o muzică desprinsă din alt univers, un vers cântat în tonalități surde. Sunt doar eu și peronul gol,…
-
M-am întors în locul nostru, acel spațiu unde natura vântură frunze ruginii. Le plimbă haotic printre culorile putrezite, peste asfaltul udat de vreme. Am rămas doar eu și golul dintre noi, sunetul tăcut de tren, așteptând să reînvie zgomotul fluturilor. Cuvintele îmi străbat cugetul, acele vorbe rostite de al tău suflet direct în inima mea.…
-
Vei iubi din nou – sunt cuvintele pe care ți le spun cu inima deschisă. Îmi doresc pentru tine doar iubire izvorâtă din mări adânci, ploi scurte fără tunete.Când te-ai întors cu ai tăi ochi spre a mea inimă, nu m-am gândit că îmi vei fi prezență de scurtă durată. Mi-am proiectat în tine și…
-
Te-am lăsat în umbra norilor, stins, aproape dizolvat în ploi. Nu mai ești – te are în ea, scufundat cu ființa întreagă, departe de mine. Inima încă te păstrează, mi te proiectează pe cer, învăluit în picuri de lumină. Imaginea ta îmi reînvie focul, scânteie, cu scânteie, străbătându-mi celulele. Sângele pulsat de inimă vine încărcat…
-
Am căzut din nori pe pământul rece, îmbibat în rouă. Gândul că tu mi-ai fost doar un vis, încă o stea plecată, mi-a frânt fiinţa în mii de bucăţi. Nu te-am putut opri – cum aş fi putut obliga o inimă să-mi spună „ştiu prin ce ai trecut atunci”? Cum să îți impun să ai…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 