-
Întunericul părăsește lent camera, lăsând în urma lui pete de lumină vie. Mă trezesc din visare, deschid ochii și îmi spun în gând: „ vreau să fie aici!”. Spațiul gol din mine și norii adunați pe cer îmi spun că nu te mai întorci. Ai fost un vis, un crâmpei dintr-o clipă crezută oră eternă.…
-
„ Oare cum ar fi să stai la pieptul meu?” – ar fi frumos să fiu acolo, prinsă în ale tale brațe. Acolo pot visa, zbura către o altă lume, plecând de lângă frici și emoții ucigătoare. Îmi pari desprins dintr-o poveste, o iluzie pictată de inimă pe al ei cer. Te văd, te simt…
-
Nu îmi mai aparții, nu te mai caut printre chipuri, pierdute priviri în decor. Pașii mă conduc spre alte zări, în alte colțuri de lume. Din tine cel ce mi-ai fost un „ te iubesc”, rostit în tăcerea nopții, a rămas doar un „ ai fost…”. Îmi ești precum o umbră, vii și pleci lăsând…
-
Fiecare sărutare îmi era scut împotriva ploilor, frică topită în căldura palmelor tale. Îmi erai emoție prelinsă ușor peste al sufletului dor. Mă stingeai atunci când ploaia norilor îmi era flamă, făcând din mine lumină vie. Mă transformai în rază căzută din cer pe al tău trup, flămând să culeagă fiori din mine. Întinși pe…
-
Din tine cel ce mi-ai fost (VI) Prin vene îmi curge lin dorul de tine, prin artere mi se plimbă emoția primului sărut. Fiorul strecurat tiptil prin porii pielii, înăbușit de suflarea buzelor tale dulci, iar mâinile tale au stins focul împrăștiat pe trup. Sub pătura vântului ne-am ascuns atingerile timide, vorbele pudrate cu zahăr.…
-
Te-aș lăsa pierdut printre foi, dar nu îți pot ucide ochii din ale inimii desene. Ești acolo cu întregul tău, complet, nu îți lipsește nimic. Ființa ta îmi cutreieră gândul, lăsând în urmă semne de întrebare. Tardive îmi sunt răspunsurile, acum tu nu mai ești. Sosirea ta în gara inimii mele mi-a fost flamă reaprinsă…
-
Eşti fericit?… Din tăcerea ta simt că nu, presimt că prin ale tale vene curge lin tristeţea, dorul de a fi iubit. Noi ne-am pierdut, ne-am consumat haotic în trăiri intense. Te-am crezut al meu veşnic suflet, a mea eternă flamă. Prin noi a trecut tiptil iubirea, grăbită ne-a spus că timp nu mai are…
-
Imaginea ta îmi stă întipărită în minte, te privesc și simt cum în mine se adună norii. Plouă lin peste a ta amintire, curg prin ea stropi mari din cer. Aceștia capătă culoare când sunt cernuți prin sita foii, devenind albaștri ca valurile mării. Se scurg din fibra paginii pe asfalt, lăsând în urmă găuri…
-
Cu tine în gând a trecut prin mii de nopți, visând că îi vei rămâne stea strălucitoare. Din tine a rămas doar foaie, o coală albă, plină de praf și de mirosul timpului uitat. Nu te-a aruncat, te are încă presărat printre alte pagini, la capitolul ” un alt el…”. În locul tău nu a…
-
Din tine cel ce mi-ai fost a rămas doar o umbră, o pată trecută prin roua stelelor apuse în lumina rozalie a soarelui. Te descompun în file de vis, prăfuit cu urmele unui sărut stătut, învechit. Nu l-ai simțit…ai vrut să le guști, dar timpul ți-a spus răstit: „stai!!! Fata nu este a ta!”. Și…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 