-
Sunt cu sufletul în tine, pagina nouă din cartea noului an. Prima filă, primul rând pe care mi-aș dori să aștern primele emoții. Mi-am lăsat visul în anul ce a trecut, lăsându-l să plece și să se întoarcă atunci când va fi timpul potrivit. Ți-am întins cerul să te plimbi printre stele, să cunoști fiecare…
-
Ninge ușor și rece din plumburiul cer curg fulgi pufoși de gheață. Vântul și-a înghețat curenții, lăsând în urmă țurțuri purtați de copacii dezgoliți de frunze. Stau pe crengi precum un șirag de mărgele așezate la gâtul unei zeițe. Împodobiți cu cercei de gheață se clatină scoțând sunete, clinchete de clopoței făcuți parcă din sticlă.…
-
Dragă anule 2021, În cartea mai sunt doar câteva file, un număr mic de rânduri pe care urmează să le umple timpul cu ce a mai rămas din clipele tale. Te-am iubit în felul meu, ți-am îmbrățișat încercările cu inima deschisă, încercând să nu mă pierd printre ele. Finalul tău îmi aduce gânduri, emoții ce-mi…
-
Mă întorc la mine, în locul unde te-ai născut. Mi-aș fi dorit…am vrut să te înalț spre cer, făcând din tine o iubire nouă. Te-am vrut al meu suflet, emoția ce-mi va fi poveste de iubire. Pictat în culori vii te aveam păstrat în mine. Acum ești o amintire, închisă într-un cufăr prăfuit, care plimbat…
-
Să îi sting raza de lumină? Să renunț la tine, vis născut din mine? Caut răspunsul în forul interiorul al ființei mele, iar prima imagine apărută pe peretele inimii este a ta, dm – sunet de fundal este a ta voce, care îmi spune : ” nu este doar un vis…”. Ai fost prezent la…
-
Mi-aș dori să mă auzi, să îmi dai un semn, să șoptesti în tăcere că nu trebuie să renunț. Am scris despre toți pe care viața mi-a adus în inimă, sufletele iubite cu toată ființa. I-am adunat în pagini cu lecții predate de tine, destin, rânduri subliniate pentru a nu repeta greșelile trecutului. Ultimul a…
-
A apus…s-a stins printre nori, lăsând o urmă roșiatică în trecerea sa spre neființă. Soarele te-a luat cu el, să îți stingă aripile în focul razelor sale. Te arde cu tot cu amintiri în lumina norilor, care îți stau martori la a ta plecare dincolo de cosmos, într-un loc în care iubirea își frânge singură…
-
Se întunecă, vântul își plimbă frunzele în tăcerea adâncă a apusului. Soarele pleacă, așterne în urma lui pete portocali de lumină. Natura adoarme ușor, ușor, lăsând stelele să vegheze văzduhul. Valurile poartă al nostru cufăr cu amintiri, departe, în locuri unde doar sunetul ființelor marine se mai aude. Am rămas la țărm să te privesc…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 