-
Atunci când lași un vis în urmă, ceva din tine se rupe, îți pare că orele se fragmentează în bucăți de timp, iar totul rămâne suspendat în gol. Crezi cu tărie, că lăsându-l în trecut vei reuși să construiești un alt vis, unul mai frumos, în care acel el te va iubi exact așa cum…
-
Soarele își ascundea razele după perdeaua albastră a cerului. Ziua se închidea în fața ochilor mei uscați de plâns. Priveam apropierea întunericului. Zeița îmi aprinsese flacăra speranței – acum știam de unde vine sufletul fără nume și cum a intrat în energia mea. Știam mai mult decât oricând că trebuie să-l las în urmă… că…
-
Cu pași înceți mă îndrept spre acel drum acoperit de mister, o boare cenușie, ca o perdea grea făcută din stropi de rouă. Închid ochii pentru un crâmpei de secundă – vreau să simt emoția despărțirii de ceea ce mi-ai fost: un vis. Prin mine trec amețite trăiri, umblă hotic în căutare de etern, se…
-
Întoarsă la mine, cu sufletul scuturat de ploi, ascult susurul lin al lacului. Sunt departe de lumea dezlănțuită, într-o pădure ce-mi emană liniște și parfum de flori. M-am regăsit – mă strâng în brațe, îmi ascult bătăile inimii, simt cum sângele pulsează prin vene. Căldura propriului corp mă scufundă într-o emoție profundă. Știu că sunt,…
-
Ceasul își conduce ticăitul spre o nouă zi. Cerul abia trezit de lumina soarelui se întinde peste nori. Ascult tăcerea dintr-o zi aparent liniștită, cu păsări ce-și reiau zborul. N-am apucat să te simt stinsă – absența ta încă pălpâie în mine, iar dorul s-a evaporat, undeva prin lume. Mă simt ca adusă la mal…
-
Le port în suflet ca pe niște stele luminoase, care au ales să nu cadă. Mi-au rămas scut în fața îndoielii profunde. Nu le alung, nu le dau în zbor spre pământ. Strălucesc tăcut, acolo unde, cândva îmi era teamă să pășesc. Fiecare stea poartă o poveste, o citesc conștientă că ai fost, existând undeva…
-
Mă caut acolo unde păsările văzduhului zboară, iar acul ceasului nu se opintește. Încerc să mă regăsesc întreagă, cu sufletul reconstituit, fără temeri – încărcată de curajul acela viu, flama ce poate deveni flacără. Îmi întind aripile spre cer – vreau să zbor departe de nori, lăsând în urmă timpul. Cu palma deschisă, privind în…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 