Mă ascultă cuminte, iar din când în când îmi spune: ” te rog, draga mea, continuă! vreau să te cunosc, să-ţi ştiu întreaga poveste” . Te aud şi inima tresare la fiecare cuvânt rostit. Nu mi-aş dori să pleci. Vreau să stai aici până la finalul poveştii şi poate mai mult. Mâna mea încă îţi stă prinsă…

De-aș avea curajul să-ți spun că mi-ai devenit muză – un suflet drag. Între cuvintele „ îmi ești drag” și poarta spre tine, stă drept, înalt un „dacă”. Aș lăsa aceste vorbe să zboare către tine – mă întreb oare tu simți la fel? Îmi pari un vis, o hologramă ce se plimbă prin mine.…

Mâna ta, părul, ochii, chipul – Cum aș putea să le uit?!? Îmi erau adăpost pentru acele zile posomorâte, cu întuneric, ploi prelinse din nori. Rămâneai lângă mine chiar și atunci când era soarele ascuns printre nori. N-ai plecat – n-ai fi plecat dacă timpul nu ne-ar fi obligat să renunțăm la acel noi crezut…

Doar închizându-și ochii putea să te vadă așa cum te cunoștea – să te viseze la infinit, simțindu-ți mâna pe al său chip. Visul este cel care îi te readuce în gând, făcând-o să-ți dorească prezența. El, visul, eterna ei scufundare, care îi spunea că tu chiar ești, trăiești, acolo, într-un colț de lume… Vântul…

Cerul s-a descotorosit de nori, vântul e mai liniștit. Greierii cântă iar aerul pare mai răcit. A plouat în ziua plecării tale – cu mâinile reci mă întorc la mine, locul de unde am plecat atunci când mi-ai devenit dorință. Mă îndrept cu pași greoi, cu trupul bătut de ploaie către mine, către locul în…

De azi ești doar un gând pictat în culori neutre. Din prezentul meu mi te-a furat trecutul, spunându-mi ferm că n-ai putut să-mi stai. Timpul tău s-a scurs altfel, secundele tale au avut alt drum către cer – lăsând în urmă tot ce părea a fi al meu. Îmi păreai…sau de fapt refuzam să te…

Te-am desenat în culori de curcubeu,Pictându-ți chipul pe stelele cerului viu.Luminat de licurici nocturni ți-am oferit o parte din mine,Un dor mocnit într-o inimă frântă în zboruri scurte.Stinsă în lumina LuniiÎmi caut curajul să te las în voia sorții,Cu lacrimile prelinse pe obraz te închid,Spunându-mi cu glas stins: ” n-ai fost să îmi fii, suflet…

Mă frângi cu fiecare pas pe care îl faci fără mine. Te îndepărtezi de mine, te ascunzi după nori, fugi printre stele. Inima te cheamă, strigătul ei răsună în văzduh, precum un ecou se izbește de ziduri, ricoșând foc ce-mi arde aripile. Flama îmi mistuie pană cu pană aripile. În urma focului rămâne scrumul, strigătul…

Îți simt prezența, ești ca o umbră ce-mi acoperă sufletul atunci când în mine plouă. Ești lumina visului meu, acea rază de stea ce-mi oferă speranța că nu ai uitat să vii, că știi drumul către noi. Oriunde aș fi știu că într-o zi cu mult soare, în căldura primăverii și simțind mirosul de flori,…

Primele cuvinte din acest an, primele secunde cu al tău nume în mine. Te-am manifestat înainte ca vechiul an să-și închidă porțile. Cu ochii închiși, cu sufletul deschis, am rostit: ” Îmi doresc să-l întâlnesc pe sufletul rostit de bătrână în vis”. Erai acolo, te simțeam – brațele tale erau întruchiparea căldurii din corpul meu,…