-
Am încetat să caut răspunsuri-M-am oprit din numărat clipe, ironic și timpul și-a închis pașii… Sufletul îmi stă întins pe podea, a rămas în contemplare,Caută liniștea printre crăpăturile parchetului înădit de uitare.Trupul îmi stă istovit pe bucăți de amintiri,Obosit a lăsat dorința să fie, fără fluturi. Îmi oferi frânturi de senzații, flame ce-mi vorbesc că…
-
Este o zi – acea zi când închid povestea cu tine, suflet fără nume. O zi dintr-un șir de alte zile în care te-am visat constant, te-am simțit frecvent lângă mine, deși…îmi erai un vis cu chip de om. Este o zi senină, cu ceva nori răzleți, pufuri de praf ce îți vor plânge curând…
-
Cu scrisoarea prinsă de suflet pășesc dincolo de gară. În jur noaptea pare să capituleze în fața zorilor de zi. M-am plimbat o seară întreagă printre cuvintele așternute pe acea foaie imaginară. O recitesc cu vocea minții, simțind cum cele mai adânci emoții mi se scurg pe obraz. Nu-mi pot nega trăirile, nu te pot…
-
Sunetul mării ce abia îl auzi,Te cheamă să deschizi uși Nu, nu deschide poarta!După ea se ascunde soarta,Te privește tăcută, scufundată în gânduri,Cu speranța vie că-i vei înapoia povestea -Purtată de vânt peste clipele pierdute printre veacuri…Citește-o! Este aici să-ți arate caleaDincolo de norii îmbibați în furtună,Scuturați de timp în dorul de-o clipă.Marea ce-ți strigă:…
-
„ Dincolo de el ești tu… Rămâi cu flacăra speranței aprinsă! Viața ta merge mai departe, draga mea!” Trenul se oprește, lăsând în urma sa o boare de vânt. M-am întors în gara de unde am plecat – când te-am cunosc, atunci când m-ai luat de mână și suav mi-ai șoptit: „Sunt aici, te rog…
-
Mi-ai rămas în gând plutind pe ale minții valuri. Din când în când o maree te aduce la mal să te revăd. Stai câteva clipe la țărm până vântul rece decide să agite marea, iar în clipa următoare ești din nou departe, luat de spuma mării. Mă bucur de tine atâta cât timpul îmi lasă…
-
Ți-am simțit prezența fără să te văd, o boare de lumină în apus de lunăMi te-ai arătat sub stele o formă de corp învăluită în ceață,Un chip pictat în linii fine, un suflet neștiut.La început mi-ai părut un străin, până când o voce din eter mi-a șoptit: l-ai întâlnit în trecut…Sufletele noastre s-au găsit, cândva…
-
M-am oprit în fața norilor plini de ceață. Vaporii cerului îmbrobodit cu mănunchiuri de praf grizonat se plimbă haotic, purtați de vântul rece. Respir aerul unei zile mohorâte, gândurile îmi sunt departe, fugite din realul minții. Privesc ceața ce acoperă copacii, ascunde cu măiestrie frigul din mine. Mă ajută să mă furișez printre oameni, să-mi…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Artcezara 