• Părți din tine (3)

    Mâna ta, părul, ochii, chipul – Cum aș putea să le uit?!? Îmi erau adăpost pentru acele zile posomorâte, cu întuneric, ploi prelinse din nori. Rămâneai lângă mine chiar și atunci când era soarele ascuns printre nori. N-ai plecat – n-ai fi plecat dacă timpul nu ne-ar fi obligat să renunțăm la acel noi crezut…

    Read more →

  • Părți din tine (4)

    Doar închizându-și ochii putea să te vadă așa cum te cunoștea – să te viseze la infinit, simțindu-ți mâna pe al său chip. Visul este cel care îi te readuce în gând, făcând-o să-ți dorească prezența. El, visul, eterna ei scufundare, care îi spunea că tu chiar ești, trăiești, acolo, într-un colț de lume… Vântul…

    Read more →

  • Părți din tine (2)

    Cerul s-a descotorosit de nori, vântul e mai liniștit. Greierii cântă iar aerul pare mai răcit. A plouat în ziua plecării tale – cu mâinile reci mă întorc la mine, locul de unde am plecat atunci când mi-ai devenit dorință. Mă îndrept cu pași greoi, cu trupul bătut de ploaie către mine, către locul în…

    Read more →

  • Părți din tine (1)

    De azi ești doar un gând pictat în culori neutre. Din prezentul meu mi te-a furat trecutul, spunându-mi ferm că n-ai putut să-mi stai. Timpul tău s-a scurs altfel, secundele tale au avut alt drum către cer – lăsând în urmă tot ce părea a fi al meu. Îmi păreai…sau de fapt refuzam să te…

    Read more →

  • Omagiu pentru un vis…

    Te-am desenat în culori de curcubeu,Pictându-ți chipul pe stelele cerului viu.Luminat de licurici nocturni ți-am oferit o parte din mine,Un dor mocnit într-o inimă frântă în zboruri scurte.Stinsă în lumina LuniiÎmi caut curajul să te las în voia sorții,Cu lacrimile prelinse pe obraz te închid,Spunându-mi cu glas stins: ” n-ai fost să îmi fii, suflet…

    Read more →

  • Scrisoare către mine XXIX

    Mă frângi cu fiecare pas pe care îl faci fără mine. Te îndepărtezi de mine, te ascunzi după nori, fugi printre stele. Inima te cheamă, strigătul ei răsună în văzduh, precum un ecou se izbește de ziduri, ricoșând foc ce-mi arde aripile. Flama îmi mistuie pană cu pană aripile. În urma focului rămâne scrumul, strigătul…

    Read more →

  • Îți simt prezența, ești ca o umbră ce-mi acoperă sufletul atunci când în mine plouă. Ești lumina visului meu, acea rază de stea ce-mi oferă speranța că nu ai uitat să vii, că știi drumul către noi. Oriunde aș fi știu că într-o zi cu mult soare, în căldura primăverii și simțind mirosul de flori,…

    Read more →

  • Primele cuvinte din acest an, primele secunde cu al tău nume în mine. Te-am manifestat înainte ca vechiul an să-și închidă porțile. Cu ochii închiși, cu sufletul deschis, am rostit: ” Îmi doresc să-l întâlnesc pe sufletul rostit de bătrână în vis”. Erai acolo, te simțeam – brațele tale erau întruchiparea căldurii din corpul meu,…

    Read more →

  • Scrisoare către mine (XXVI)

    … Ți-am promis că nu renunț la a te căuta, că țin aprinsă cât pot de mult acea flamă a speranței că vei fi într-o zi aici lângă mine, parte din viața mea. Uneori sufletul meu emană ploi, strafulgeră lacrimi pe care foarte greu le opresc – sunt momente când curg pur și simplu, nu…

    Read more →

  • Scrisoare către mine (XXV)

    Te-am căutat poate prea departe sau prea mult. Ceva din mine te ține luminat de stele, proiectat pe cerul inimii ca pe un vis. Te plâng și aproape șterg când timpul nu îmi mai oferă vești despre tine. Inima nu a încetat a te scrie, a te descrie. Dragul meu, cum te-ai numi, imaginar îți…

    Read more →