Mi-e dor…

Sunt o filă dintr-un roman scris atunci când inima mea își rezema trupul în palma ta, visând că așa va rămâne mereu. Îmi erai emoție atât de vie, impuls de inimă ce-mi vorbea fără să scoată o vorbă.

Știam ce vrei să îmi destăinui doar privindu-mă în ochi, îmi erai precum o carte deschisă. Te citeam printre rânduri, simțind cum cerul ne spunea șoptit că iubirea face parte din noi.

Mi-e dor de stele, de zilele în care le priveam ore în șir cu tine de mână, cu acel suflet ce-mi ținea ființa în brațe. Erau acolo două brațe puternice care îmi șopteau suav că sunt în siguranță, că nu voi cădea vreodată în gol.

18.07.2020

artcezara

7 răspunsuri la “Mi-e dor…”

  2. Magnifique ! O fila scrisa cu Sufletul plin de dor, dupa un trecut infantil inocent din viitor. 🙂
    O noapte binecuvântata, cu cer senin si înstelata, drag ArtSuflet cu inima îndorurata !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.