Artcezara

” Să nu regreți – așa a fost să fie. Păstrează din tot doar acele clipe frumoase. Și nu uita că – te-am iubit…”. Așa ți-am spus la ultima noastră întâlnire, atunci când fugitiv ne-am spus „Ai grijă de tine…”. Am închis poarta trecutului lăsând în urmă o altă inimă, un alt dor ars. Te știu fericit – iar pe mine mă știu bine, iubită de propria inimă.

Mi-ați fost file scrise cu sete de a iubi, flacăra aprinsă în noapte cu foc de stele și stinsă într-o zi cu două ploi de vară. Stropii au purtat peste zări tăcerea unei inimi ce a vorbit în șoapte. Timpul mă găsește cu pixul între degete încercând să îți aștern finalul, să te uit pictat între gânduri.

Îmi caut cuvintele – mi s-au pierdut în valurile mării, izbindu-se de stâncile reci. Se împrăștie și zboară peste orizont, luând cu ele povestea cu tine, anonimul din trecutul meu. Mi-am regăsit sufletul, m-am regăsit – aștept răsăritul.

Cu privirea spre cer ascult în tăcere vântul, cum își plimbă curenți spre mare. Se întunecă…stele i-au locul luminii, iar Luna alungă Soarele. Rămân scriind pe foi un „Va urma”, sperând că va fi un pas spre o pagină nouă din povestea mea cu un alt el.

Va urma…