Tăcerea (28)

Am rămas cu întrebarea ascunsă, precum soarele după nori așteptând furtuna. Privesc cerul cum își poartă umbrele, lăsând pe boltă urme de întuneric. Plouă încet, picură dintre frunze sunete cu miros de toamnă. Încă te aștept cu pana în mână, dorind să închei tăcerea. Cu ce să o închei? Cu ce să-i pun punct? Ce gânduri ar fi de ajuns să închid liniștea?

Am mintea goală, emoțiile îmi zboară, iar cuvintele nu vor să apară. Dacă ai fi fost aici – totul este doar un „dacă ar fi”, nimic clar. Tot la ploaie mă uit, am rămas cu ochii la cer, la cum natura își scutură copacii. Tună și fulgeră, iar sunetele liniștii sunt alungate de zgomotul furtunii.

Mi-aș dori să fi aici, lângă mine. Vreau să te simt aproape de inima mea, strâns în brațe de al meu suflet. Te caut printre stropii ploii, ce-mi cad lin pe geam. Vii?

Va urma…

Publicat de artcezara

Un suflet ce își scrie povestea ghidat de ceea ce a trăit,a simtit si a iubit cândva. Emoții si sentimente scrise in timp pe foi de hârtie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: