Tăcerea (30)

Mă aflu în fața ta, suflet ce-mi bați la poarta inimii. Te privesc…aș vrea să te pot primi fără teama, ce-mi pătrunde ușor în suflet. Îmi spui blând că vei fi aici, că nu vei pleca niciodată de lângă mine. Mi-aș dori să te pot crede, să știu că a mea căutare a luat sfârșit.

Paradoxal porți numele unei muze pe care acum ceva timp am scris-o în povești. Ești Sebastian, dar nu polițist al muzicii, ci sufletul întâlnit atunci când nu mai credeam în iubire.

Te-ai întors să îmi spui că pot iubi, că sunt un al suflet, transformat din cenușă în pasăre zburătoare. Ai venit să îmi dai înapoi aripile, cu care să zbor din nou spre cer, fără teama de a cădea.

Oare mai am curajul să zbor? Oare inima mea poate iubi? Oare pot iubi din nou?

Va urma…

Publicat de artcezara

Un suflet ce își scrie povestea ghidat de ceea ce a trăit,a simtit si a iubit cândva. Emoții si sentimente scrise in timp pe foi de hârtie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: