Îl lași cu timpul, împreunat în secundele din ceasul ce-și ticăie viața. Trenul l-a condus departe, pe un câmp uitat de lume, unde lumina nu doarme. Acolo este zi mereu, întunericul răsare în spațiul dintre apus și răsărit. Dincolo de zări sunt doar licuricii nopții, transformați în paznicii zilei, fluturi plimbători. Te întorci în real…

Mă întorc la mine…fără glasul tău. Vocea ta se stinge ușor, în plimbarea frunzelor printre crăpăturile asfaltului. Foșnetul lor mi-a rămas sunetul ascultat fără întreruperi. Trenul cu ale mele flame și-a primit chemarea de la porta – vocea gării. Fumul din garnituri, mișcarea lentă a trenului îmi aduce aminte de felul în care ne-am apropiat.…

Mă întorc la mine cu inima împăcată că te-am iubit. Nu mă încearcă regrete, știu că nu mi-ai putut fi. Închid încă o ușă cu gândul că voi iubi curând. Inima ta va fi poartă deschisă spre cer, pentru o altă ea, iar eu îmi voi lăsa sufletul să zboare către un alt el. Ne-am…

L-am lăsat în trecut, urmat de dorința vie că îi va fi bine. M-am întors din povestea cu el mai curajoasă, poate mai deschisă spre alt început. Am întors pagina pe care acum ceva vreme te-am scris. Tot ce am în fața ochilor este o coală albă, pe a cărei spațiu voi scrie o altă…

…Mi-a făcut plăcere să visez alături de tine, chiar dacă…poate tu ți-ai pictat flama condus de vaporii lui Bahus. Poate al nostru dans a fost doar o flamă mică, atât de mică încât nu a avut suficientă dragoste pentru a arde, pentru a fi o flacără. Ce aș putea să îți spun? – este o…

Ți-aș vorbi de final…dar tot același cârd de gânduri îmi spune: ” A existat un început?” – A fost ceva ce nu pot numi o pagină imaculată, ci doar o seară în care m-am simțit întreagă, poate prima dată după mult timp. Începutul l-am scris cu mintea și inima deschise, fără teamă. Mi-am scris povestea…

… Un gând mă desparte de câteva vorbe cu tine. Doar o atingere de taste pot deschide o pagină albă. Dar…tot un gând îmi oprește acțiunea, trecătorul cârd de păsări formate din cuvinte pe care ți le-aș spune. Sunt multe motive care îmi țin cugetările închise în colivia inimii. Știu că…nu le vei răspunde acelor…

… M-am întors în locul unde te-am întâlnit. În spațiul plin de emoții, lângă ieșirea spre liniște, acolo erai tu. Te țin bine minte, cu ochii pierduți printre lumini și cu sufletul golit de curaj. Îți plimbai pașii prin sală, vrând să vezi chipuri cunoscute. Parfumul acela timid mi-a rămas impregnat în nări, îl cunosc…

 „ Eu sunt un visător cu ochii deschiși, și îmi asum că orice fantezie vine cu prețul realității când zbor prea sus…” – Îmi ești un simplu dor presărat domol peste vorbe. Te-am răsfoit fără să vreau, fără să cred că te voi simți atât de profund. Mi-ai picat în mână într-o zi în care…

Ai să mă ierți…te scriu din nou, îmi ești prezent dincolo de simțirile acestei lumi. Ți-aș mai scrie…degetele se învârt frenetic, parcă ar căuta motive să deschidă o conversație cu tine. Visez până mă lovesc de al tău nu, iar în clipa următoare filmul se stinge. Te rememorez, te închid și deschid, precum o carte…