Întorc pagina, te las scris în acele rânduri, păstrat de timp, ca pe-o amintire. Timpul te-a cernut prea repede din mâinile mele – mi te-ai scurs din inimă, lăsând în urmă o ușă deschisă. Seara n-a fost pentru noi, ci doar pentru ochii prezentului ca să aibă ce-i povesti trecutului. Din tine au rămas doar…

… Încă te scriu între rânduri, pășind peste punctele de suspensie, spații goale întinse peste foaia albă. Aștern din tine doar frânturi, scurte secvențe din acel dans mut, pași mărunți, purtați tiptil în timp. Conduși de sunetul piesei ne-am lăsat în vraja momentului. Nu ți-am uitat privirea, nici măcar chipul nu l-am dat pradă uitării.…

Privesc cerul și inspir aer de schimbare. Fără să vrei ai demolat ceva în mine. În calea ta au dispărut toate, luate pe rând de vânt. Mădă cea timorată a plecat…în locul ei mi-ai lăsat curajul de a iubi, fără gânduri nocive, fără bariere. Cu tine în gând m-am întors la mine. A făcut încă…

Mi-ai rămas aici, ascuns, pitit printre gânduri. De mână cu tine am deschis poarta spre emoții, trăiri. Te-am lăsat în mintea și sufletul meu, să-mi umpli ființa cu părți din tine. Ce îmi vei fi? – Timpul încă nu mi-a arătat nici un semn, dar orice mi-ai deveni eu mă bucur că mi te-a adus…

Îmi apari fictiv în fața ochilor – visez…din nou inima zboară, plutind, undeva printre stele. Nu te-am stins – am lăsat flama să ardă. Vei fi doar un trecător? Inima te-ar vrea suflet real, un bărbat prezent aici, cu inima și trupul, dar…tu vei decide. Las timpul să îți lumineze calea și te rog, lasă…

În mine este tăcere, un cumul de gânduri îmi zboară prin minte. Aud glasul fiecărui strop de cuvânt plimbat agale prin suflet, se strecoară cu pași mărunți în inima plină de lumină. Umbrele se ridică, precum ceața pleacă în zorii zilei, lăsând în urma lor mici goluri umplute de soare cu lumină. Respir aerul unei…

Nu te-aș stinge, nu aș rupe acele aripi care te ajută să zbori. Dar…iluzii dulci ți-am servit ani de-a rândul, crezând că poate într-o zi vei zbura. Tot la sol ai rămas… Cât mi-aș dori să poți atinge cerul cu ai săi nori albi, uitând că ai trecut prin ploi. În mine este război, o…

… Dm…tu știai că nu voi putea stinge visul clădit în mine, de când eram doar o copilă? – Știai?… În sufletul tău era o fărâmă de speranță, un strop infim de încredere că nu voi găsi curajul în mine să-l sting. Cumva mă simți – cum?…nu știu. Comunicăm prin vibrații, dincolo de privirea pe…

… O știai…și acum o cunoști. Nu îți trebuie atingeri sau simțiri ca să îți dai seama că ea este. Pur și simplu o ști…fără alte clipe scurse pentru a irosi ticaitul ceasului, fără ezitare o poți vedea. Și ea știe că nu îți poate ascunde sufletul, mai ales când în el plouă. Simți totul…