Te știu aproape de mineÎntemnițat în ființa-mi fragilă.Prin vene îmi picuri lumină,Un dor aprins, pe care doar ale tale buze îl pot stinge. Ești, exiști dincolo de temeriDe bariere puse în cale de frici -Noi ne avem întregi,Compuși din apă și focuri Sunt firul plăpând din marea albastră,Valul ce te-a ajută să ajungi la malIar…

Nu te cunosc – oricine ai fi inima te simte,Îmi ești pasul făcut dincolo de temeri, emoție ce-mi zboară prin cuvintePrezența ta nu-mi pare pasageră, nici fum venit din alte lumiTu îmi ești o parte din poveste, un rând scris fără iluzii.M-am conectat cu tine fără să cer timpului clipeSă te simt pentru eternitate,Un duh…

Atunci când lași un vis în urmă, ceva din tine se rupe, îți pare că orele se fragmentează în bucăți de timp, iar totul rămâne suspendat în gol. Crezi cu tărie, că lăsându-l în trecut vei reuși să construiești un alt vis, unul mai frumos, în care acel el te va iubi exact așa cum…

Soarele își ascundea razele după perdeaua albastră a cerului. Ziua se închidea în fața ochilor mei uscați de plâns. Priveam apropierea întunericului. Zeița îmi aprinsese flacăra speranței – acum știam de unde vine sufletul fără nume și cum a intrat în energia mea. Știam mai mult decât oricând că trebuie să-l las în urmă… că…

Cu pași înceți mă îndrept spre acel drum acoperit de mister, o boare cenușie, ca o perdea grea făcută din stropi de rouă. Închid ochii pentru un crâmpei de secundă – vreau să simt emoția despărțirii de ceea ce mi-ai fost: un vis. Prin mine trec amețite trăiri, umblă hotic în căutare de etern, se…

Întoarsă la mine, cu sufletul scuturat de ploi, ascult susurul lin al lacului. Sunt departe de lumea dezlănțuită, într-o pădure ce-mi emană liniște și parfum de flori. M-am regăsit – mă strâng în brațe, îmi ascult bătăile inimii, simt cum sângele pulsează prin vene. Căldura propriului corp mă scufundă într-o emoție profundă. Știu că sunt,…

Ceasul își conduce ticăitul spre o nouă zi. Cerul abia trezit de lumina soarelui se întinde peste nori. Ascult tăcerea dintr-o zi aparent liniștită, cu păsări ce-și reiau zborul. N-am apucat să te simt stinsă – absența ta încă pălpâie în mine, iar dorul s-a evaporat, undeva prin lume. Mă simt ca adusă la mal…

Le port în suflet ca pe niște stele luminoase, care au ales să nu cadă. Mi-au rămas scut în fața îndoielii profunde. Nu le alung, nu le dau în zbor spre pământ. Strălucesc tăcut, acolo unde, cândva îmi era teamă să pășesc. Fiecare stea poartă o poveste, o citesc conștientă că ai fost, existând undeva…