De ce nu mi-ai fi mâna ce îmi acoperă ochii atunci când storc lacrimi?. Aș vrea să fi acel cuvânt așternut cu blândețe peste rănile inimii mele, să îmi spui șoptit „totul va fi bine”. N-ai vrea să te transformi din iluzie într-un om real, un bărbat pe care să îl pot simți lângă mine?.…

Acum scriind cu tine în gând am reușit parțial să readuc la viață acel „a iubi” ofilit. N-aș fi putut scrie din nou despre ce simt dacă nu ar fi existat vorbele tale. Acele sunete au renăscut un sentiment latent în mine, au desprins vălul ploii din a mea privire. Din acel vârtej s-a născut…

Tăcerea ta e lină, se scutură încet de praful zgomotului din sufletele noastre. Cu ea de mână pictez în culori povestea unei fete care iubește fără a fi iubită. Cu tine în gând scriu emoții, povești cu un anume S. Aș vrea să îți pun acel ultim punct, să te închei rostind un cuvânt de…

Cum să îi cer unei iluzii să nu plece?. Trag aer în suflet și îmi fac curaj să te numesc a mea dulce amintire. Din nou aici, în locul unde te-am ascultat prima dată, dar timpul a trecut iar noi n-am rămas la fel. Te ascultam cu volumul dat la maxim, râzând, plângând alături de…

… Oare ti-aș putea spune?. Nu pot…inima îmi bate prea tare, emană emoții pulsând trăiri purtate de sânge prin vene. Te simt – ești doar un vis, o umbră pictată de stele pe un cer unde se înșiră lumini. Ai aprins în mine fiori uitați de timp într-o secundă. Este doar o poveste scrisă cândva…

Oare mă vei auzi vreodată?. Ale inimii simțiri îți vor fi cândva sunet dulce în ureche?. Privesc în tăcere stelele nopții și știu – ea îți este acum univers, mâna pe care strâns o cuprinzi atunci când în tine plouă. Eu…nu ți-am fost nici măcar un cuvânt rostit în van. Încă îmi ești plinul din…

Locul care îmi aduce fericirea. Sunt aici privind pagina goală, locul unde obișnuiam să te aștern. Îmi erai inspirație pentru a-mi scrie cuvintele transmițând emoții, fluturi efemeri. Mi-aș dori să-mi fi…măcar un crâmpei de lumină. Scriind cu tine în gând m-am întors la mine. Tu – nu știi ce port în inima mea, focul aprins…

Mi-e dor…închid ochii și îmi imaginez cum ar fi să fi lângă mine?. Te aduc din tenebrele minții mele, din străfundul inimii care n-a încetat să te vadă printre ale ei file. Din tine a construit povestea, acea poveste cu două mâini împreunate – legământ semnat cu iubirea mult dorită. Respiri aici…simt cum mă cauți…

Sunt o femeie ce-ți scrie crezând că poate – că poate printr-o minune aceste emoții vor ajunge să fie citite de ai tăi ochi. Aștern cuvinte precum toamna scutură copacii purtând frunzele pe asfaltul rece. Le așez cu finețea unui iscusit pictor, care își plimbă gândurile pe pânza albă. Culorile emoțiilor mele sunt pastelate, combinații…

Încep de azi o pagină albă din miile de foi adunate în cartea mea, a acelui ArtSuflet plin de emoții. Îți recunosc nu îmi este ușor să te închid în trecut, undeva departe de tot ce încă simt. Mi-e greu…mi-e greu să te șterg din mine, precum un cuvânt așternut din întâmplare, venit subit în…